Testarea genetică a embrionilor în FIV: când este utilă și de ce nu este recomandată tuturor cuplurilor?

Medicul Andreas Vythoulkas explică în ce situații PGT-M, PGT-SR și PGT-A ajută, care sunt limitele biopsiei la blastocist, cum vârsta influențează aneuploidiile și de ce testarea nu garantează sarcina.

Testarea genetică a embrionilor în FIV: când este utilă și de ce nu este recomandată tuturor cuplurilor?

Preimplantațional, testarea genetică a embrionilor se face prin biopsie de trofectoderm la blastocist în ziua a cincea, după fertilizare in vitro, cu analiza ulterioară în laborator și congelarea embrionilor până la rezultate. Biopsia analizează un eșantion redus, nu fiecare celulă, cu limite de interpretare legate de mozaicism și erori de eșantionare.

Sub denumirea PGT există trei categorii: PGT-M pentru boli monogenice precum fibroza chistică, atrofia musculară spinală sau boala Huntington; PGT-SR pentru dezechilibre cromozomiale asociate translocațiilor sau inversiilor parentale; și PGT-A pentru aneuploidii, inclusiv trisomia 21.

PGT-M are beneficiu clar medical când ambii părinți sunt purtători pentru o boală autozomal recesivă, reducând riscul de transmitere a afecțiunii la copil. Testarea trebuie precedată de consiliere genetică și, pentru unele modificări, de un test dezvoltat specific înainte de FIV.

La femeile peste 35-40 de ani crește proporția embrionilor aneuploidi, ceea ce poate afecta implantarea sau duce la pierderea sarcinii. PGT-A poate oferi informații pentru selecția embrionului, dar nu corectează ovocitele și nu există dovadă că majorează rata nașterilor la toate pacientele.

După eșecuri repetate de implantare, PGT-A poate fi discutată conform ghidurilor ASRM 2026, însă dovezile nu arată o creștere a ratelor de naștere. Evaluarea trebuie să includă și uterul, endometrul și alți factori de infertilitate, nu doar cromozomii embrionari.

Un embrion euploid nu garantează sarcină; implantarea depinde și de receptivitatea endometrială și de starea de sănătate a femeii. Testarea genetică oferă informații suplimentare, nu certitudini, iar monitorizarea prenatală rămâne necesară după sarcină.

Mozaicismul și rezultatele neconcludente sunt frecvente; unii embrioni raportați ca mozaici pot duce la nașteri sănătoase. Decizia de transfer trebuie individualizată, iar costurile, biopsierea și reducerea numărului de embrioni disponibili sunt riscuri de luat în calcul.

Decizia privind testarea trebuie luată înainte de începerea FIV, cu clarificarea scopului, limitelor, costurilor și opțiunilor în funcție de rezultate. PGT este recomandată când există indicație medicală clară, nu ca etapă obligatorie a fertilizării in vitro.

Categorii:
Etichete:

Vezi sursa originală