Tiraspol respinge pachetul UE de energie și se aliniază furnizorului elvețian MET Gas, într-un context de izolare energetică

Republica Moldova urmează un proces accelerat de aderare la Uniunea Europeană, obiectivul fiind încheierea negocierilor la începutul lui 2028. În acest context, reintegrarea Transnistriei rămâne o temă crucială de securitate, Chișinăul promovând o abordare de integrare graduală. Analistul Laurențiu Pleșca atrage atenția asupra precedentului cipriot, care demonstrează că UE poate integra un stat divizat, suspendând legislația europeană în zonele necонтроlate, validând astfel posibilitatea ca Transnistria să nu blocheze aderarea Moldovei. Strategia oficială de la Chișinău vizează reintegrarea treptată prin alinierea la standardele europene, în schimbul transparenței și respectării drepturilor omului. Pleșca consideră acest model superior celui kosovar, evitând astfel crearea unui precedent periculos pentru Moscova. Viitoarea integrare a Transnistriei va fi condusă de realitățile de teren, respectiv dependența economică față de Chișinău și perspectiva europeană. Aceasta diferă de modelele externalizate, bazându-se pe consolidarea suveranității moldovenești. Laurențiu Pleșca, coordonator de programe la think-tank-ul German Marshall Fund (GMF) din București, este expert în extinderea UE și securitatea Mării Negre. Scenariul propus, care permite aderarea Moldovei cu suspendarea temporară a acquis-ului în Transnistria, este considerat unica soluție care nu oferă Rusiei drept de veto asupra viitorului european al Chișinăului. Intervievatorul Libertatea a solicitat detalierea scenariului de integrare a Moldovei în contextul situației din Transnistria. Logica procesului s-a inversat: aderarea la UE devine instrumentul pentru rezolvarea conflictului transnistrean, nu invers. Procesul economic de integrare este deja în desfășurare, aproximativ trei sferturi din exporturile Transnistriei dirigându-se către UE. S-a explorat perspectiva ca reintegrarea juridică și politică a Transnistriei să fie finalizată înainte de semnarea tratatului de aderare al Republicii Moldova. Până la 2028 se preconizează o reintegrare aproape completă a domeniilor economic, vamal și energetic. Analiștii identifică eroziția vizibilă a celor trei piloni ai pseudo-statalității transnistrene: patronajul rusesc, serviciile publice deteriorate și elitele care își vizionează viitorul în piața europeană. S-a analizat evoluția diplomatică a Republicii Moldova în anulan curent și măsurile concrete de reintegrare a regiunii separatiste. Chișinăul a reînviat dialogul direct (formatul 1+1) în februarie și a adoptat o nouă abordare de integrare graduală, extinzând legislativ și fiscal teritoriul național. Sprijinul social, finanțat din impozitele plătite în Transnistria, a depășit 218 milioane de lei în prima jumătate a anului, direcționat către categoriile vulnerabile. Serviciile medicale sunt centralizate treptat pe malul drept, un model pe care Fondul de Convergență îl va amplifica. Chișinăul își pregătește reziliența energetică în situația în care aprovizionarea din partea rusă ar putea fi oprită din nou. Republica Moldova cuprinde Capitala Chișinău, iar Republica Moldovenească Nistreană (RMN) este un teritoriu separatist cu capitala la Tiraspol. S-a examinat potențialul unui scenariu de tip cipriot, în care Republica Moldova să adere la UE cu Transnistria neincluză în spațiul comunitar. Precedentul cipriot arată că UE poate accepta state divizate, anulând argumentul conform căruia aderarea este condiționată de rezolvarea conflictului. Totuși, analogia politică este limitată de lipsa unui conflict etnic între maluri. Economia Transnistriei este deja legată de cea europeană mai strâns decât nordul Ciprului, iar contextul geopolitic este radical diferit, având în vedere prezența Rusiei, o stat care duce război în Europa. Eșecul Planului Annan subliniază importanța perioadei de preaderare ca etapă de integrare concretă. Aderarea nu trebuie percepută ca panaceu, ci ca proces activ de redresare. S-a discutat despre planurile Chișinăului pentru reintegrarea Transnistriei, cu referire explicită la scenariul Kosovo ca prototip potencialei intervenții sub protecția UE. Modelul kosovar este respins ca fiind periculos, având în vedere că Rusia ar putea utiliza precedentul pentru a legitimiza prezența sa în Abhazia, Osetia de Sud sau Crimeea. Transnistria necesită integrarea în cadrul moldovenesc, nu un protectorat european. Integrarea Transnistriei va fi rezultatul condițiilor locale și al dependenței economice de Chișinău. Un rol mai mare al UE, prin misiuni civile, ar fi beneficit, atâta timp cât consolidează suveranitatea moldovenească. Rolul României în dosarul transnistrean a fost caracterizat prin discreție, o abordare care trebuie evaluată critic. S-a măsurat gradul de implicare al României în procesul de reintegrare a Transnistriei în Republica Moldova. Contribuția majoră a României la reziliența moldovenească este cea energetică și financiară, reducând șantajul la care Tiraspolul supunea Chișinăul. Interconexiunile energetice sunt considerate instrumente vitale de securitate. Discreția Bucureștiului devine un risc în contextul în care liniile de înaltă tensiune iau din greutate instrumentul de șantaj transnistrean. Suportul trebuie continuat pentru a eroda în mod constant pârghiile regimului separatist. România trebuie să susțină politic la Bruxelles includerea rezolvierii problemei transnistrene în negocierile de aderare și alocarea de resurse pentru malul stâng. S-a abordat tema înlocuirii trupelor rusești cu alte forme de prezență sau monitoring. Opțiunile de siguranță vizează o misiune civilă europeană de monitorizare sau o misiune de menținere a păcii. România ar trebui să contribuie activ prin experți sau trupe. Siguranța estică a României și NATO impune cooperarea cu Chișinăul și Kievul pentru gestionarea fluxurilor ilicite și a problemelor legate de depozitul de la Cobasna și trupele rusești. Principalele obstacole în calea reintegrării includ strategia Rusiei de a menține legătura prin pașapoarte, identitate și elite. Moscova utilizează instrumente juridice, precum simplifcarea cetățeniei, pentru a-și fixa populația transnistreană, având în vedere scăderea capacității de livrare a bunurilor materiale. Identicitatea constructă în trei decenii de propagandă, orientată împotriva Chișinăului și a Bucureștiului, constituie un obstacol cultural rezistent care nu dispare ușor. Elita economică (Sheriff) și aparatul de securitate trebuie convinse că reintegrarea constituie o oportunitate concretă, necesitând mecanisme de justiție tranzițională pentru cooperare. Oferirea de garanții clare pentru populația obișnuită privind limba, educația și pensiile este esențială pentru a înlocui incertitudinea cu predictibilitate și a submina discursul de la Tiraspol. S-a discutată despre viitorul prezenței militare rusești pe teritoriul Transnistriei. Prezența militară rusă se reduce simbolic. Numărul militarilor ruși proprie-ziși este estimat între 200 și 300, restul fiind localnici, iar rotația contingentului este blocată de Ucraina și Moldova. Retragerea trupelor rusești trebuie inclusă în acordurile de pace ucrainene, asigurând totodată prezența Moldovei în deciziile privind viitorul propriului teritoriu. Formatul vechi de menținere a păcii trebuie înlocuit printr-o misiune civilă europeană. Problema depozitului de armament de la Cobasna, care conține aproximativ 14.000 de tone de muniție (dintre care 2.800 tone explozive), trebuie rezolvată sub supraveghere internațională. Riscul este evaluat ca limitat, nefiind o amenințare existențială. Ceremonii comemorative la Parcani marchează istoria prezenței militare ruse în Transnistria. Vadim Krasnoselski a fost decorat de Vladimir Putin la Moscova, traversând Chișinăul pentru acest demers, în timp ce autoritățile moldovene aplică interdicții de ieșire din țară. Schimbarea raportului de forțe este evidentă. Sanctionarea elitelor transnistrene în UE ar putea priva conducerea separatistă de averile și interesele economice de peste graniță. Pacea în regiune este menținută prin diplomația Chișinăului. Acum este necesar ca mesaje clare și pozitive să ating familiile din Tiraspol, Bender și Rîbnița.