Un litigiu de frontieră lungă durează în Leicestershire s-a încheiat cu o înfrângere juridică pentru un cuplu care și-a extins drumul de acces într-o grădină vecină pentru a îmbunătăți accesul la un paddock pentru cai. Expertul în căi ferate Dr Piers Connor și partenera sa, profesoara Christine Pasquire, nu au reușit să stabilească posesia benzii de teren disputate după ce un Tribunal de Primă Instanță a respins cererea lor conform legilor privind posesia adversă. Cazul a fost raportat de The Independent, The Telegraph și The Daily Mail pe 5 noiembrie 2026.
Disputa implică o secțiune îngustă și alungită de teren, cu o lățime de până la 1,4 metri, alăturată proprietății vecine din Kirby Bellars. Connor și Pasquire au instalat o cale de acces pavată cu blocuri în 2017, dorind să faciliteze intrarea vehiculelor mai mari în paddockul adiacent casei lor. Vecinii, dr. Dawn Moore-Elphick și soțul său Richard, s-au opus dezvoltării, susținând că noua secțiune pavată invadează grădina lor. Până în 2021, dezacordul a escaladat, vecinii amenințând să taie și să înlăture porțiunea de pietonal care se extindea pe proprietatea lor.
Cuplul a căutat ulterior să stabilească posesia prin posesie adversă, un principiu juridic adesea asociat cu drepturile unor ocupanți neautorizați. Conform regulilor care guvernează terenurile înregistrate din Anglia și Țara Galilor, candidații trebuie să demonstreze cel puțin 10 ani de posesie factuală și o intenție de a posseda terenul. Connor și Pasquire au argumentat că au întotdeauna considerat că drumul de acces disputat aparține proprietății lor, indicând un tufiș mare de leylandii care marca anterior marginea grădinii vecine, precum și faptul că zona fusese folosită de vehicule ale ocupanților anteriori ai casei lor.
Tribunalul nu a considerat aceste activități suficiente pentru a stabili posesia legală, concluzionând că simpla conducere pe terenul cuiva nu constituie preluarea controlului asupra acestuia. Judecătorul Ewan Paton a decis că posesia calificată a cuplului a început abia în 2017, atunci când contractanții au săpat suprafața existentă și au instalat noul drum de acces, ceea ce înseamnă că cei 10 ani ceruți nu se completaseră la momentul luării în considerare a cererii. Judecătorul a instructat Registrul Principal al Terenurilor să respingă solicitarea de a înregistra terenul disputat pe numele cuplului, evidențiind că disputa era fundamental despre acces, nu despre posesie.