ACTUALIZARE Tricolori, pe loc repaus!
Echipa se pregătește pentru un baraj în care miza este evitarea retrogradării în cea de-a treia categorie valorică a fotbalului european.
Selecționerul alternează decizii neinspirate cu cele inexplicabile, iar schimbările par făcute fără o logică limpede. Jucătorii lasă impresia că fotbalul este o activitate pe care o practică în timpul liber. Când lucrurile merg prost, explicațiile invocă adversarul dificil, terenul, presiunea și ghinionul, dar niciodată fotbalul românesc.
El ajunge prea des subiect de discuție pentru prestații care nu justifică pretențiile și statutul ocupat. Numele nu ține loc de valoare, iar moștenirea paternă nu reprezintă o scutire de la obligația de a juca fotbal.
Naționala României de fotbal a terminat pe ultimul loc în grupa de Liga Națiunilor și se pregătește pentru un baraj în care miza este evitarea retrogradării în cea de-a treia categorie valorică a fotbalului european. Echipa a ajuns într-un punct în care este greu să mai fii dezamăgit dacă ești un consumator avizat al acestui sport. Partea tristă este că această situație nu pare să deranjeze prea tare.
Pe teren, lucrurile se desfășoară după un scenariu devenit familiar. Selecționerul alternează decizii neinspirate cu cele inexplicabile, iar schimbările par făcute fără o logică limpede. Jucătorii lasă impresia că fotbalul este o activitate pe care o practică în timpul liber. Când lucrurile merg prost, explicațiile invocă adversarul dificil, terenul, presiunea și ghinionul, dar niciodată fotbalul românesc.
Ianis Hagi, ajuns și în postura de căpitan, oferă o imagine care spune multe despre situația actuală. El ajunge prea des subiect de discuție pentru prestații care nu justifică pretențiile și statutul ocupat. Numele nu ține loc de valoare, iar moștenirea paternă nu reprezintă o scutire de la obligația de a juca fotbal.
Rațiu și Drăgușin sunt foarte constanți în comiterea de greșeli care înclină balanța. O bună parte dintre colegii lor fug mai mult de responsabilitate și de duelurile tari decât după minge.
În Bosnia, la aeroport, câțiva soldați români i-au așteptat pe tricolori. Fotbaliștii nu au salutat, cu excepțiile Răzvan Marin și Gheorghe Hagi. Federația a venit ulterior cu explicații îndoielnice pentru un episod care n-ar fi trebuit să existe. Când ajungi să justifici lipsa unei strângeri de mână, problema a depășit de mult limitele unui rezultat sportiv.
Naționala nu înseamnă doar 11 jucători, un selecționer și o siglă pe tricou. Înseamnă și oamenii care îi urmăresc, cei care se deplasează sute de kilometri pentru un meci, cei care suferă la înfrângeri și se bucură la victorii. Înseamnă inclusiv soldații români aflați în misiuni departe de țară. Respectul față de aceștia nu este o opțiune și nici o chestiune de protocol.
Ar fi timpul să se facă o pauză nu de la fotbal, ci de la pretenții. Să se renunțe pentru o vreme la discursurile despre generații de aur, reconstrucție, proiecte și obiective îndrăznețe. Să se înceapă cu lucrurile simple: să se joace fotbal, să se respecte adversarul, să se respecte suporterii și să nu se uite să se salute militari români care așteaptă într-un aeroport străin.