Gheorghe Fodoreanu, fost președinte al Asociației Naționale a Agențiilor de Turism (ANAT) între 2006 și 2007 și fondator al Comisiei de Incoming a ANAT, propune o evaluare a industriei turistice românești din perspectiva exportului de servicii. Cu o experiență de peste 30 de ani în incoming și cu peste 120 de milioane de euro aduși în România exclusiv prin export de servicii, acesta atrage atenția asupra lipsei de coerență strategică, a promovării internaționale insuficient pregătite și a necesității unei colaborări reale între autorități și structurile profesionale din turism.
Potrivit analizei sale, dezvoltarea turismului românesc trebuie privită în primul rând prin prisma valorii economice generate de produsele turistice comercializate pe piețele internaționale. În această logică, incomingul trebuie să devină o prioritate a politicilor publice, iar agențiile de turism specializate în atragerea turiștilor străini trebuie să fie recunoscute drept principalele motoare ale exportului de servicii turistice.
În stabilirea strategiei de dezvoltare a turismului, cifrele statistice furnizate de Institutul Național de Statistică ar trebui să constituie baza corectă și definitivă a evaluării. În lipsa unei analize complete, pornind de la cifrele existente, considerate aproximative, și de la experiența personală, Gheorghe Fodoreanu apreciază că produsele turistice românești cu cea mai mare profitabilitate la export ar putea fi, în ordine: turismul de afaceri, turismul balneoclimateric, circuitele turistice și turismul individual (city break-urile). Litoralul, Delta Dunării și turismul montan, inclusiv schiul, ar ocupa poziții inferioare în această ierarhie a veniturilor din export.
Turismul de afaceri este legat intrinsec de dezvoltarea economică a țării și generează încasări importante în valută pentru hoteluri, spații de evenimente, restaurante și programe sociale. Evenimentele organizate la nivelul Guvernului, NATO, Uniunii Europene, competițiile sportive internaționale și cele ale marilor societăți multinaționale reprezintă surse importante de venituri. Totodată, decorațiunile și evenimentele de Revelion, festivalurile de muzică și manifestările cu participarea unui public internațional constituie atracții majore.
România beneficiază de un potențial balnear extraordinar, dar clientela este în proces de îmbătrânire. Promovarea turismului balnear trebuie să înceapă prin cultivarea relațiilor cu structurile medicale din străinătate, care pot recomanda România ca destinație pentru pacienții lor. Mesajul medical trebuie transmis ulterior touroperatorilor străini, care pot include România în oferta lor. Din păcate, standurile României la târgurile internaționale sunt vizitate în special de foști turiști români, iar noile generații de turiști și presa străină nu sunt suficient informate, riscând dispariția clienților vechi.
Circuitele turistice în România includ obiective precum mănăstirile din Maramureș și Transilvania, Delta Dunării, Transfăgărășanul și Transalpina. Dezvoltarea rețelei de autostrăzi și îmbunătățirea infrastructurii creează premisele deschiderii către piața europeană. De asemenea, circuitele multinaționale care includ și țările vecine, precum și croazierele pe Dunăre și Marea Neagră, reprezintă oportunități importante pentru diversificarea programelor turistice.
Turismul individual și city break-urile sunt în expansiune, beneficiind de dezvoltarea transportului aerian și a internetului. România, cu 9-10 aeroporturi în zona centrală, poate alimenta traficul turiștilor individuali. Pe de altă parte, litoralul românesc nu este încă pregătit pentru turismul internațional de sejur, iar Delta Dunării, deși un diamant turistic, nu poate genera volume comparabile cu alte produse din cauza capacității limitate de primire. Turismul montan și schiul necesită investiții în infrastructură și producția de zăpadă artificială pentru a deveni produse de export viabile.
Romania nu dispune de un plan coerent de perspectivă pe 1-3 ani pentru piețele internaționale. Participarea la târguri internaționale, cum este WTM Londra, este criticată pentru rezultatele discutabile și lipsa pregătirii. Autorul consideră că participarea la un târg trebuie să aibă trei etape: pregătirea pieței înainte, derularea propriu-zisă cu intervenții la conferințe și consolidarea comunicării după târg prin circuite de informare cu presa și touroperatorii locali.
Singurele structuri comerciale ofensive pe piețele internaționale sunt agențiile de incoming, care trăiesc din export. Acestea trebuie să fie recunoscute ca motoare ale turismului, alături de care stau hotelurile și transporturile, care sunt beneficiarii volumului de export. Școlile noi de ghizi pot reprezenta o resursă importantă, deoarece, în 3-4 ani, pot deveni referenți în agențiile de incoming, cunoscând specificul piețelor internaționale.
Instabilitatea politică, manifestată prin schimbarea frecventă a miniștrilor și secretarilor de stat din turism, reprezintă un obstacol major. Aceștia ajung în funcții fără cunoștințe elementare privind caracteristicile exportului de servicii și blochează specialiiștii. Gheorghe Fodoreanu propune ca ANAT și celelalte asociații profesionale să creeze un colectiv dedicat exportului de servicii turistice, care să devină partener real al Ministerului Turismului și să ofere consiliere profesională, nu doar un consiliu consultativ formal.
Gheorghe Fodoreanu, fondator al Comisiei de Incoming a ANAT, solicită ca exportul de servicii turistice să devină o prioritate națională și cere crearea unui colectiv profesional dedicat acestei activități, care să acționeze ca partener real al Ministerului Turismului.
Analiza evidențiază că, din lipsa unei viziuni strategice, industria turistică națională a rămas fragmentată, fiecare actor acționând în funcție de propriul interes, fără a exista o aliniere între puterea politică, asociațiile profesionale și practicienii.
Dezvoltarea turismului trebuie evaluată prin prisma valorii economice generate de produsele comercializate pe piețele internaționale, venituri care trebuie contorizate în euro pentru a constitui baza corectă a oricărei strategii.
Având în vedere cifrele aproximative ale Institutului Național de Statistică și experiența de peste 120 de milioane de euro aduși în țară, Fodoreanu clasează produsele turistice cu cea mai mare profitabilitate la export în ordinea: turismul de afaceri, turismul balneoclimateric, circuitele turistice și turismul individual (city break-urile).
Turismul de afaceri este considerat principalul generator de venituri, fiind legat de dezvoltarea economică, evenimentele politice, sportive și sociale, activitatea marilor companii multinaționale, precum și de decorațiunile și festivalurile cu participare internațională.
Turismul balneoclimateric beneficiază de un potențial extraordinar, dar se confruntă cu probleme critice: clientela este în proces de îmbătrânire și există o lipsă de înțelegere a mecanismelor moderne de promovare care să atragă noi segmente de pacienți străini.
Promovarea turismului balnear necesită stabilirea de relații directe cu structurile medicale din străinătate, care să recomande România ca destinație, urmată de transmiterea mesajului către touroperatorii străini și participarea la târguri specializate.
Standurile României la târgurile internaționale sunt vizitate în special de foști turiști români, noua generație de turiști străini nefiind informată, ceea ce duce la riscul dispariției clienților vechi și la stagnarea pieței.
Circuitele turistice, care includ obiective precum mănăstirile din Maramureș, Transfăgărășanul și Delta Dunării, reprezintă un produs complex ce distribuie veniturile în întreaga țară, fiind sprijinite acum de dezvoltarea rețelei de autostrăzi.
Opportunitățile suplimentare includ circuitele multinaționale, care integrează România în programele regionale, și croazierele pe Dunăre și Marea Neagră, care generează volume mari de turiști prin servicii de transport și ghidaj.
Turismul individual și city break-urile sunt în expansiune, beneficiind de dezvoltarea transportului aerian; România, cu 9-10 aeroporturi în zone cu potențial turistic, este bine poziționată pentru a alimenta acest flux.
Litoralul românesc nu este încă pregătit pentru turismul internațional de sejur, iar Delta Dunării, deși un diamant turistic, nu poate genera volume comparabile cu alte produse din cauza capacității limitate de primire.
Turismul montan și schiul necesită investiții masive în infrastructură și producția de zăpadă artificială pentru a deveni produse de export viabile, deși reprezintă un succes major în întreaga Europă.
Industria turistică suferă din cauza lipsei unei strategii coerente de marketing și a unei culturi comerciale orientate spre realizarea scopului comun: atragerea turiștilor străini și generarea de venituri din export.
România nu deține un plan de perspectivă pe 1-3 ani privind piețele internaționale, iar lipsesc planificarea clară a produselor turistice și evaluarea activităților de promovare înainte de târgurile internaționale.
Participarea la WTM Londra a fost criticată pentru rezultatele discutabile: lipsa intervențiilor autorităților la conferințele tematice, participarea entităților fără legătură cu exportul și întoarcerea touroperatorilor fără noi parteneri.
Singurele structuri comerciale ofensive pe piețele externe sunt agențiile de incoming, care explorează permanent piețele pentru noi parteneri, iar organizarea actuală a standurilor românești reprezintă un blocaj care impedică succesul.
Fodoreanu impune trei etape obligatorii pentru participarea la târgurile internaționale: pregătirea pieței în avans, derularea propriu-zisă cu intervenții la conferințe și consolidarea comunicării după târg prin circuite de informare cu presa locală și touroperatorii.
România trebuie să fie prezentă la marile târguri internaționale de turism, precum Berlin, Londra, Madrid, Paris, Tokyo, Beijing, New York și Milano, participarea fiind esențială pentru evitarea izolării pe piața globală.
Selectarea resursei umane pentru incoming trebuie realizată profesionist, reprezentanții României având nevoie de cunoaștere impecabilă a potențialului turistic, ținută decentă și abilități de comunicare adecvate pentru a proteja imaginea țării.
Noua generație de ghizi, care lucrează cu turiști străini, poate deveni, în 3-4 ani, referenți în agențiile de incoming, aducând cunoaștere specifică a piețelor internaționale și a nevoilor reale ale turiștilor.
Instabilitatea politică, manifestată prin schimbarea frecventă a miniștrilor și secretarilor de stat, blochează industria, aceștia ajungând în funcții fără cunoștințe despre exportul de servicii și impedimentând lucrul specialiștilor.
ANAT și alte asociații profesionale ar trebui să creeze un colectiv dedicat exportului de servicii turistice, care să evalueze și să consilieze măsurile Ministerului, transformându-se dintr-un organ consultativ formal într-un partener real.
Politica de dezvoltare a turismului trebuie să pornească de la recunoașterea rolului de motor al exportului detinut de agențiile de turism, hotelurile și transporturile fiind beneficiarii volumului generat.