ACTUALIZARE Ajutoare umanitare blocate în Oleșkî, conform guvernatorului Oleksandr Prokudin
Ajutoarele umanitare destinate a aproximativ 1.300 de civili rămași în Oleșkî (regiunea Herson, Ucraina) au fost blocate într-un depozit de autoritățile ruse de ocupație, neajungând la persoanele afectate, a declarat guvernatorul regional Oleksandr Prokudin. „Nimic din ajutorul umanitar pe care pretind că l-au adus nu a ajuns la oameni”, a afirmat Prokudin într-un podcast pentru Ukrainska Pravda. „Toate aceste ajutoare sunt depozitate în prezent într-un singur loc. Iar când oamenii vin să le ceară, li se spune: «Nu sunt pentru voi».” Prokudin a sugerat că proviziile ar fi putut fi distribuite persoanelor cu legături cu administrația rusă de ocupație. Acuzațiile survin după o operațiune umanitară negociată cu implicarea primei doamne a SUA, Melania Trump, care a facilitat evacuarea civililor și livrarea de ajutoare în baza unui armistițiu temporar, încheiat la 1 noiembrie 2026. Prokudin a declarat că criza se extinde dincolo de Oleșkî, afectând localitățile de pe malul estic al Niprului, aflat sub ocupație rusă. „Avem în continuare 34 de sate într-o situație critică și 58 de sate într-o situație de gravitate medie”, a spus el, referindu-se la comunitățile situate la cel mult 20 de kilometri de malul fluviului. Acestea se confruntă cu lipsuri grave de electricitate, gaze naturale, apă și alimente. Autoritățile ucrainene au reușit totuși să livreze ajutoare umanitare cu ajutorul dronelor, în pofida dificultăților de acces, avertiserile guvernatorului subliniind adevărata amploare a urgenței umanitare. Filantropul american Howard Buffett a furnizat 10 tone de alimente pentru civilii din zonele ocupate, potrivit lui Prokudin. Alți donatori, inclusiv Programul Alimentar Mondial, au refuzat să participe, neputând obține confirmarea că ajutoarele ajungeau la destinatari. Ucraina încearcă să organizeze o a doua operațiune de evacuare din Oleșkî. Comisarul pentru drepturile omului, Dmitro Lubineț, a anunțat marți că mai mulți locuitori au cerut evacuarea după succesul primei misiuni umanitare. Misiunea următoare va necesita noi acorduri privind securitatea și accessul umanitar. Prima operațiune, sub egida Melaniei Trump, a permis evacuarea a sute de civili. Oficialii ucraineni își exprimă îngrijorarea că forțele ruse au profitat de armistițiu pentru a-și consolida pozițiile militare și a deplasa echipamente mai aproape de linia frontului.
Familia Samarsky a rămas în Oleșkî, un oraș din regiunea Herson aflat sub ocupație rusă, timp de ani de zile, locuind în același bloc de locuite cu soldații ruși care transformaseră acoperișurile în platforme pentru lansarea de drone. Serhii Samarsky, soția sa, Olha Liutikova, și fiul lor, Vladyslav, au trăit într-o atmosferă de teroare constantă, fără încălzire, electricitate sau alimente suficiente. Supraviețuirea lor a implicat rezistența la interogatoriile Serviciului Federal de Securitate al Rusiei (FSB), la iernile geroase și la inundațiile devastatoare provocate de distrugerea barajului de la Kahovka. Evacuarea finală a avut loc la sfârșitul lunii octombrie 2026, într-o misiune umanitară mediată de prima doamnă a Statelor Unite, Melania Trump, dupa ce familia a reușit să ajunga pe teritoriul controlat de Ucraina.
O familie din Oleșkî, regiunea Herson, a supraviețuit ani de zile sub ocupație rusă, trăind într-un bloc transformat în punct de lansare drone și suferind foamete, interogatorii și inundații, înainte de a fi evacuată în octombrie 2026.
Serhii, Olha și Vladyslav Samarsky au decis să rămână în orașul lor natal după ce forțele ruse l-au ocupat în primele etape ale invaziei, motiv principal fiind îngrijirea părinților lui Serhii. Mama suferise de cancer în stadiul al patrulea, iar tatăl său fusese victima unui accident vascular cerebral; ambii au decedat în urmă cu aproximativ un an, în timpul ocupației. Ulterior, familia s-a mutat în casa unui prieten din cauza deteriorării secuurii și a structuralității blocului lor, dar a fost nevoită să abandoneze definitiv orașul doar după ce ombudsmanul ucrainean Dmytro Lubinets a anunțat vizita sa pentru a superviza o operațiune de evacuare.
Viața sub ocupație s-a caracterizat prin restricții severe și pericol mortal. Soldații ruși ocupaseră treptat blocul, iar localnicii trăiau în permanentă frică de arestări sau execuții sumare. Olha Samarsky a relatat că era intimidată de prezența soldaților ebri și de posibilitatea ca un gest simplu, cum ar fi purtarea culorilor naționale ucrainene sau rostitul unei cuvinte în limba ucraineană, să provoace o reacție violentă. Copiii locali care urmau cursurile școlilor ucrainene online erau persecutați, iar familia Samarsky a fost reținută și ținută în subsol timp de trei zile la interogatorii.
Situația umanitară s-a agravat dramatic în iunie 2023, când inundațiile masive cauzate de distrugerea barajului de la Kahovka au afectat grav Oleșkî. Deși blocul în care trăia familia era amplasat pe un teren mai înalt și a scăpat de ape, aceștia au oferit adăpost vecinilor care își pierduseră locuințele, îngrijind familii și animale de companie în condiții de supraaglomerare. Estimările indică faptul că aproximativ 500 de locuitori au murit în inundații, iar alte 2.000 de persoane erau date dispărute.
Aprovizionarea cu hrană a devenit aproape imposibilă. Ultima livrare organizată a avut loc pe 26 mai 2026, potrivit Dmytro Lubinets. Familiele locale au fost forțate să își procure alimente prin metode riscante, cum ar fi mersul pe bicicletă până în Radensk, drumuri fiind minate, sau cultivând propria hrană, cum ar fi dovleceii și cerealele. Au primit și ajutoare humanitare de la soldații ucraineni, care livrau provizii cu drone, dar trebua să elimine toate ambalajele și etichetele în limba ucraineană pentru a nu atrage atenția ocupaților.
După ce au părăsit Oleșkî, familia a traversat granița cu Belarus, ajungând ulterior pe teritoriul controlat de Ucraina, la frontiera cu această țară. Au fost găsiți de jurnaliștii de la Kyiv Independent ținând cești cu ceai cald și având steaguri ucrainene pe umeri. Ulterior, cei trei s-au mutat temporar într-un spital din Kiev și intenționează să se stabilească în Hansen Town, un proiect caritabil destinat persoanelor strămutate de război.
Olha Samarsky și-a exprimat uluirea și bucuria în fața normalității din Kiev. „Suntem liberi. Ne plimbam și ne gândeam: «Aici sunt mașini, oameni, iar luminile sunt aprinse în case». Este minunat”, a spus ea. În ciuda eliberării, Olha a menționat că încă există oameni în Oleșkî care nu se pot sau nu vor să plece, din cauza lipsei de încredere în garanțiile de siguranță oferite de Rusia. Kremlinul a exclus public organizarea unor noi misiuni umanitare în viitorul apropiat, lăsând mulți civili blocați în zonele de conflict.
O familie din Oleșkî, regiunea Herson, a rămas în orașul aflat sub ocupație rusă timp de patru ani, supraviețuind în condiții extreme fără încălzire, electricitate și alimente suficiente, în timp ce blocul lor era transformat în punct de lansare a dronelor de către soldații ruși. Evacuarea Serhii Samarsky, a soției sale Olha Liutikova și a fiului lor Vladyslav a avut loc la sfârșitul lunii octombrie 2026, într-o misiune umanitară mediată de prima doamnă a SUA, Melania Trump, înainte de a ajunge pe teritoriul controlat de Ucraina.
Serhii Samarsky a ales să rămână în Oleșkî pentru a avea grijă de părinții săi, care suferiseră de cancer în stadiul terminal și de un accident vascular cerebral, ambii decedând în timpul ocupației cu aproximativ un an înainte de evadare. Deteriorarea severă a structurii blocului de locuit și creșterea pericolului i-au determinat pe familia Samarsky să se mute temporar în casa unui prieten, dar au rămas blocați în oraș până când ombudsmanul ucrainean Dmytro Lubinets a anunțat o operațiune de evacuare.
Olha Samarsky a descris atmosfera de teroare generată de prezența soldaților ruși, intimidând localnicii prin comportamente violente, interzicând culorile naționale ucrainene și persecutând copiii care urmau școli online în limba maternă. Serhii și Olha au fost reținuți și supuși interogatoriilor în subsol timp de trei zile pentru că își manifestau dorința de a continua să trăiască în Ucraina.
Înainte de invazie, familia Samarsky ducea o viață liniștită în Oleșkî, un oraș cunoscut pentru comunitatea unită din regiunea Herson. Serhii lucra ca mecanic auto, iar Olha îngrijea copii cu dizabilități la un centru specializat, unde activa de 14 ani. Fiul lor, Vladyslav, era elev.
Olha Samarsky a evidențiat unitatea comunității din Oleșkî, subliniind obiceiul localnicilor de a se ajuta reciproc și armonia din orașul care a devenit scena unui trai sub ocupație dură.
După ocuparea orașului, soldații ruși s-au instalat în locuințele abandonate, transformând blocul familiei Samarsky într-un punct de lansare a dronelor militare. Aparatele de zbor erau decolate de pe acoperiș, iar familia trăia în permanența fricii de incursiuni în apartament, observând chiar și prăbușirea dronelor în vegetația din apropiere.
În iunie 2023, distrugerea barajului de la Kahovka a provocat inundații devastatoare în Oleșkî, provocând aproximativ 500 de decese și lăsând circa 2.000 de persoane disparute. Deși blocul familiei Samarsky se afla pe un teren mai înalt și a fost ferit de ape, cei trei au oferit adăpost vecinilor disperați, primind în apartament multiple familii și animale de companie.
Anii de ocupație au fost marcate de lipsuri severe: fără apă caldă și curent electric, familia dormea îmbrăcată în mai multe straturi de haine, iar Olha obisnuia să-i înghețe mâinile la spălatul vaselor. Aprovisionarea cu hrană devenise critică; ultima livrare organizată a avut loc pe 26 mai 2026, conform Dmytro Lubinets.
Pentru a supraviețui foametei, familia Samarsky a crescut propriile legume, cum ar fi dovleceii și cerealele, și a folosit rezervele de conserve. În plus, au primit provizii trimise de soldații ucraineni cu drone, dar trebuiau să elimine toate ambalajele și etichetele în limba ucraineană pentru a nu trezi suspiciunile ocupanților. Drumul spre Radensk, pentru alte provizii, implica riscul unor drumuri minat.
La sfârșitul lunii octombrie 2026, familia a reușit să plece din Oleșkî într-o misiune umanitară, luând cu ei doar câte o geantă și pisicile. Au traversat granița cu Belarus și au ajuns pe teritoriul controlat de Ucraina, fiind găsiți ulterior de jurnaliștii de la Kyiv Independent.
Ulterior, cei trei s-au mutat temporar într-un spital din Kiev și intenționează să se stabilească în Hansen Town, un proiect caritabil dedicat persoanelor strămutate de război. Pentru Olha Samarsky, prima plimbare liberă prin Kiev, observând traficul și lumina aprinsă în case, a reprezentat o experiență eliberatoare.
Deși a scăpat, Olha Samarsky a exprimat îngrijorarea pentru localnicii rămași în Oleșkî, mulți temându-se să părăsească zona din lipsa de încredere în garanțiile de siguranță oferite de Moscova, Kremlinul excluzând public organizarea de noi misiuni umanitare. Totuși, familia nu și-a pierdut speranța de a se întoarce acasă, Olha păstrând ascuns un steag ucrainean de trei metri, pe care îl fluturase în centrul orașului la începutul ocupației.