În era transformărilor tehnologice avansate și a proliferării inteligenței artificiale, educația nu mai poate avea ca scop principal memorarea factuală în vederea examenelor. Alina Gânj, antreprenor în domeniul educațional și fondator al English Kids Academy, atrage atenția asupra faptului că, dacă baza academică rămâne importantă, accentul trebuie mutat spre dezvoltarea gândirii critice, managementul emoțional și capacitatea de auto-aprimare a cunoștințelor. Conform specialiștei, detaliile memorate superficial sunt ușor uitate, în timp ce modul de procesare mentală și abordarea problemelor complexe constituieActive durabile în timp.
Starea emoțională a elevului influențează direct performanța școlară, deoarece atenția și memoria sunt modulate de filtrul afectiv. Alina Gânj precizează că un elev copleșit sau speriat nu își poate direcționa resursele cognitive către învățare, sintetizând relația printr-o metaforă: „emoția deschide ușa, gândirea trebuie să treacă prin ea”. La English Kids Academy se aplică metoda RULER, creat de centrul de specialitate Yale Center for Emotional Intelligence, menitat să ajute copiii să identifice și să regleze emoțiile, convertind etichetele negative (ex. „sunt prost la mate”) în situații concrete (ex. „sunt frustrat pentru că exercițiul este nou”). Această strategie este susținută de o meta-analiză din 2011, care a identificat un avantaj statistic de 11 puncte percentile pentru elevii participanți la programe de învățare socio-emoțională.
Capacitatea de a învăța eficient și independent reprezintă o altă competență vitală. Experta în domeniu observă că sistemul educațional actual impune un efort constant de studiu, dar omite instruiri practice privind mecanica memoriei sau optimizarea strategiei de învățare. Pentru îmbunătățirea rezultatelor, se recomandă practici precum autotestarea, revizuirea spațiată a materiilor și explicarea conceptelor unor terți. Autonomia se construiește progresiv, prin încredințarea responsabilităților proporționale cu vârsta; este dăunabilă protejarea excesivă din partea părinților, care, eliminând erorile minore, lasă copiii nepregătiți pentru obstacolele majore ale vieții.
Pregătirea profesională nu se mai rezumă la stocarea de cunoștințe specifice, ci integrează reziliența, abilitățile de comunicare și colaborare, plus capacitatea de decizie sub presiune. În contextul conținutului generat automat, gândirea critică — definită ca aptitudinea de a interoga sursele informației — devine o aptitudine de supraviețuire intelectuală. Referitor la inteligența artificială, Gânj avertizează asupra dualității acesteia: poate acționa ca un tutor excepțional pentru elevii care știu să formuleze interogații precise și să verifice validitatea răspunsurilor, sau poate funcționa ca un shortcut riscant pentru cei care preferă copierea, consolidându-le dependența.
Implementarea acestor schimbări în sistemul educațional din România necesită, în primul rând, formarea adecvată a corpului profesoral, mai degrabă decât reconfigurarea programelor școlare. Gânj susține că instrumentele de dezvoltare personală și emoțională pot fi incroporate în disciplinele deja existente (istorie, biologie, limba română), fără a fi nevoie de introducerea unor materii noi, dar acest lucru cere cadre didactice instruite să interacționeze cu sfera emoțională a copiilor. Progresul elevului nu poate fi cuantificat exclusiv prin note, ci prin metrici calitative cum ar fi curajul de a vorbi public, abilitatea de a solicita suport sau modul de gestionare a frustrării.
Parintii pot sustine acest demers prin transformarea modului de interactiune cu cei mici, inlocuind intrebarile axate pe note cu întrebări care sa favorizeze reflectia, de exemplu prin intrebarea „Ce te-a surprins azi?”. In acelasi timp, modelul comportamental al adultilor in gestionarea stresului si alocarea unor perioade libere de ecrane, in care copiii isi pot explora independent propriile interese, reprezinta elemente fundamentale pentru cultivarea unui echilibru emotional sanatos.