Proiectul de centrale cu module mici (SMR) de la Doicești, derulat de RoPower Nuclear, este în stand-by, majoritatea condițiilor pentru Decizia Finală de Investiție (FID) fiind neîndeplinite. România riscă să suporte costurile de infrastructură pentru o centrală de șase reactoare în schimbul obținerii unui singur modul de 77 MW. Blocajul nu este de natură tehnologică, ci comercială, partenerul NuScale solicitând o urgență de clarificare a termenilor cu noul guvern român. Decizia din februarie 2026 a redus proiectul de la 6 la un singur reactor, o decizie criticată ca fiind impusă de decidenți fără viziune industrială coerentă. Schema comercială inițială a fost defavorabilă, România plăteind primul reactor și urmând să comande restul doar după dovedirea randamentului.
Ministerul Energiei realizează târziu nesustenabilitatea direcției actuale și urmează să actualizeze strategia SMR, verificând compatibilitatea altor tehnologii americane. RoPower Nuclear, societatea de proiect, intră într-un program de redimensionare dur, de șase luni, ca urmare a blocajului. Nuclearelectrica impune reducerea cu cel puțin 60% a personalului implicat și tăierea cheltielilor operaționale neesențiale, concentrându-se doar pe condițiile prioritare.
Disputa este una financiară și comercială privind costurile și riscurile, tehnologia SMR fiind deja validată de autoritățile de reglementare. La Adunarea Generală Extraordinară din 26 octombrie 2026, raportul privind stadiul FID a fost trecut pe ordinea de zi doar pentru preluare la cunoștință, fără vot efectiv. Proiectul implică trei actori principali: NuScale (tehncologie), RoPower (finanțare și autorizare) și Nuclearelectrica (investitor strategic). Nuclearelectrica a cerut un acord obligatoriu cu prețuri ferme și garanții de performanță, cerere respinsă de NuScale. Autorizarea proiectului s-a lovit de probleme geotehnice majore, inclusiv presupuse pungi de gaze naturale de la vechiul puț Soceram. În vara 2024, Nuclearelectrica a aprobat un credit de 243 de milioane de dolari acordat direct către RoPower. Operatorul național nuclear a devenit garant financiar vulnerabil, finanțând integral proiectul fără protecție contractuală fermă față de furnizor. Prăbușirea FID se datorează refuzului NuScale de a semna un acord cadru, lipsei angajamentului pentru cele șase module și blocajului geotehic. Fiecare actor încearcă să mute responsabilitatea: NuScale își protejează bilanțul, RoPower a eșuat în coordonare, iar Nuclearelectrica a fost un supraveghetor pasiv.
Semnează întrebări grav legate de guvernanța corporativă, având în vedere că un secretar de stat a confirmat că peste 80% din condițiile FID erau neîndeplinite. Administratorii și directorii executivi nu se pot exonera reciproc de răspundere, legile guvernanței corporative impunând clarifiarea atribuțiilor. Aprobarea oarbă a FID în februarie 2026 și hibernarea din toamnă demonstrează o gravă lipsă de supraveghere din partea conducerii. Se impune desecretizarea rapoartelor de audit intern și a documentelor de fundamentare a FID pentru a delimita neperformanța managerială. Ministerul Energiei și organele de control trebuie să declanșeze un audit independent și să verifice mecanismele de control intern.