Spre sfârșitul lunii octombrie, Bashel Lubarsky a avut senzația că ceva nu este în regulă când a primit un mesaj direct de la un coleg pe drumul spre birou. După ce și-a deschis emailul și a văzut o notă care anunța concedieri, Lubarsky a bănit că a fost licențiată.
La câteva minute distanță, Lubarsky a coborât din metrou pentru a se alătura unei întâlniri Zoom improvisate cu departamentul de resurse umane și a fost concediată în plin centrul downtown din Brooklyn, New York.
Până în acel moment, Lubarsky, în vârstă de 28 de ani, spune că a avut două perspective în minte: pe de o parte, avea senzația că compania va trece printr-un alt tur de concedieri în octombrie, având în vedere că a făcut același lucru în 2025. Pe de altă parte, se simțea destul de sigură în postul său de designer grafic și ilustrator. Obținuse o promovare mai devreme în anul respectiv, avea abilități esențiale utilizate în mai multe proiecte și glumea faptul că era probabil membrul „cel mai ieftin” al echipei sale.
„Nu am crezut niciodată că jobul meu nu este sigur”, a declarat Lubarsky pentru CNBC Make It.
Experiența lui Lubarsky rezonează cu mulți americani în aceste zile. În ciuda datelor oficiale care indică o piață a muncii relativ stabilă, cu locuri de muncă noi care apar, angajări în creștere și un șomaj constant, un număr tot mai mare de lucrători nu pot scăpa de sentimentul că concedierile sunt la un pas și că nimic – niciun post legat de inteligența artificială, o performanță stellară sau succesul companiei – nu este suficient pentru a-i ține în siguranță.