Asociațiile arheologice din Grecia se opun planurilor Guvernului de a instala sisteme radar de navigație pe dealul Papoura din Creta, avertizând că proiectul pune în pericol grav un monument minoic circular antic. După ce Consiliul de Stat a respins un apel împotriva construcției, Asociația Arheologilor Greci și Asociația Arheologilor Contractuali au emis o declarație comună, criticând prioritizarea vitezei de execuție, a nevoilor militare și a intereselor private în detrimentul conservării culturale. Grupurile de apărare a patrimoniului avertizează că exploziile programate, utilizarea utilajelor grele și lipsa studiilor structurale amenință situl vechi de 4.500 de ani, în timp ce radiațiile radar și potențialele țintiri militare ar putea restricționa permanent accesul publicului către monument.
Pe dealul Papoura, în timpul lucrărilor pentru instalarea radarului unui viitor aeroport, arheologii au descoperit o structură labirintică vastă care datează din perioada 2000-1700 î.Hr., înainte de apogeul civilizațieiminoane. Monumentul, cu un diametru de 48 de metri și o suprafață de circa 1.800 de metri pătrați, prezintă opt inele concentrice de piatră care conduc către o clădire circulară centrală. Aceasta este prima descoperire de acest fel în Creta, oferind informații despre practicile arhitecturale ale Epocii Bronzului și conectările culturale din Mediterana antică.
Național Geographic a descris descoperirea de pe dealul Papoura ca fiind un monument labirintic vechi, asemănător unei roți gigantice, situat în centrul disputei dintre dezvoltatori și istorici. Creta, cea mai mare insulă a Greciei, este renumită pentru artefactele minoane, civilizație care a cunoscut o epocă de aur între 2.000 și 1.450 î.Hr. și este considerată prima civilizație a Europei. Kostas Paschalidis a descris noul monument ca fiind una dintre cele mai importante descoperiri ale secolului XXI.
Complexul de piatră, descoperit în 2024, a stârnit opoziția arheologilor, autorităților și locuitorilor împotriva planului guvernului de a construi un turn radar de 32 de metri și alte infrastructuri aeroportuare în apropiere.
Dezvoltarea infrastructurii într-un mediu bogat în patrimoniu generează conflicte frecvente în Grecia, unde construcțiile scot constant la iveală antichități. Dimitris Plantzos, profesor de arheologie clasică la Universitatea din Atena, notează că, deși descoperirile arheologice ar trebui sărbătorite, ele sunt adesea percepute ca obstacole de gestionat. Danae Kontopodi, directoarea săpăturilor cretane, a descris noul monument minoan ca având un design arhitectural sofisticat, construit în faze între 3.000 și 1.700 î.Hr., cu o utilizare principală între 2.300 și 1.800 î.Hr.
Monumentul de 19.375 de metri pătrați constă în șapte inele concentrice de piatră conectate printr-o clădire circulară. Extern, arhitectura amintește de mormintele tholos și de primele reprezentări ale labirintului. Maria Vlazaki, arheolog specializat în epoca minoică și fost secretar general al Ministerului Culturii, a subliniat caracterul unic și impresionant al construcției, situată într-o fază de tranziție a puterii.
Ministerul Culturii numește situl „unic și extrem de interesant” și, în ciuda recunoașterii importanței sale, continuă să lucreze la planurile pentru turnul radar, invocând cerințele de siguranță a aviației. Lina Mendoni, ministrul Culturii, a declarat că planul final va proteja monumentul, dar autoritățile aviației civile au respins 200 de locații alternative, considerând că dealul Papoura este singura opțiune sigură pentru acoperire radar.
Decizia de a continua construcția a generat o opoziție acerbă, peste 300 de arheologi și istorici semnând o declarație care avertizează asupra posibilelor daune ireversibile. Primarul municipalității Minoa Pediada, Vasilis Kegkeroglou, a condamnat lipsa de respect față de monument și a condus proteste, inclusiv un marș în Atena alături de sute de persoane.
Economia Greciei înfloritoare, alimentată de turismul din Creta, accelerate proiectele de infrastructură care pun presiune pe patrimoniul arheologic. Plantzos observă o schimbare în intensitatea descoperirilor arheologice, situând cazul Papoura ca un exemplu emblematic al tensiunii dintre conservare și cronologia „sacră” a proiectelor de dezvoltare.