Opt foști ambasadori ai Statelor Unite, dintre care patru au servit în România, au avertizat printr-un text comun publicat de Israel Hayom că oferirea de concesii teritoriale și relaxarea sancțiunilor către Rusia ar putea încuraja președintele Vladimir Putin, ar submina NATO și ar crește riscul unui conflict mai extins în Europa G4Media.
În mesajul lor, diplomații au invocat pericolele politicii de conciliere, citând Winston Churchill pentru a sublinia că acceptarea declarațiilor de pace ale unui agresor este echivalentă cu „hrănirea unui crocodil” în speranța de a nu fi devorat ultimul. Autorii textului au subliniat necesitatea de a evalua realitatea comportamentului lui Putin, nu speranțele privind natura acestuia, în contextul eforturilor de a pune capăt agresiunii ruse împotriva Ucrainei. Aceștia au argumentat că acordarea de concesii unui lider care utilizează forța pentru expansiunea teritorială nu asigură o pace durabilă, ci încurajează noi agresiuni, avertizând că unele guverne ar putea recompensa acest comportament în încercarea de a găsi soluții rapide.
Foștii ambasadori au amintit că, în 1994, Ucraina a renunțat la arsenalul său nuclear în schimbul garanțiilor de securitate oferite prin Memorandumul de la Budapesta, semnat de Rusia, SUA și Regatul Unit, prin care Moscova s-a angajat să respecte suveranitatea și frontierele Kievului. Textul punctează încălcarea acestor angajamente de către Rusia, menționând anexarea Crimeei în 2014 și sprijinirea separatiștilor din estul Ucrainei. Invazia pe scară largă din 24 februarie 2022 este prezentată ca un atac sfidător asupra unui stat suveran, în ciuda justificărilor invocate de Putin privind protejarea vorbitorilor de limbă rusă sau combaterea influenței naziste.
Ambasadorii au făcut referire la declarațiile din martie 2025 ale trimisului special al SUA, Steve Witkoff, care l-a descris pe Vladimir Putin ca fiind „extrem de inteligent” și a manifestat convingerea că acesta își dorește pacea. Acești diplomați au respins însă bazarea evaluărilor pe impresii personale, punctând tiparul de agresiuni al Rusiei: invazia Georgiei în 2008, ocuparea Crimeei și a Donbasului în 2014, precum și invazia din 2022 și atacurile asupra civililor. În concluzie, aceștia recomandă ca SUA să nu relaxeze sancțiunile față de Rusia până când nu vor exista progrese reale și măsurabile spre pace.
În acest context, foștii ambasadori au criticat faptul că, în octombrie 2026, administrația Trump a planificat achiziționarea a 300.000 de tone de motorină rusească și a suspendat anumite sancțiuni și taxe prevăzute de Legea Graham din 2026. De asemenea, au menționat informații de la Reuters conform cărora Pentagonul ar fi îndemnat privat aliați europeni, precum Lituania, Letonia și Estonia, să își tempereze criticile publice față de Moscova. Aceste măsuri sunt considerate de către diplomați ca fiind contraproductive, deoarece slăbesc presiunea economică asupra Moscovei și subminează unitatea aliaților în timp ce Rusia continuă să ocupe teritorii ucrainene.
Foștii ambasadori s-au declarat îngrijorați de presiunile exercitate asupra Ucrainei pentru a accepta concesii teritoriale, afirmând că acest lucru transferă povara de pe agresor pe victimă și sugerează lui Putin că violența îmbunătățește poziția de negociere. Ei avertizează că un acord impus Ucrainei sau care legitimează cuceririle teritoriale ar putea opri temporar luptările, dar nu va garanta o pace durabilă și nu va preveni extinderea agresiunii ruse în Europa.
Pentru a ilustra riscul, aceștia au făcut o paralelă cu anii 1930, menționând remilitarizarea Renaniei în 1936 și anexarea Austriei în 1938 de către regimul lui Hitler. S-a menționat Acordul de la München din 1938, prin care Marea Britanie și Franța au cedat regiunea Sudetă a Cehoslovaciei lui Hitler în numele păcii, fapt care a fost urmat de ocuparea teritoriilor cehe și a invadării Poloniei în 1939. Concluzia istorică extrasă este că politica de conciliere nu a mulțumit dictatorul, ci l-a încurajat să formuleze noi revendicări.
Deși recunosc diferențe între Germania nazistă și Rusia actuală, foștii ambasadori subliniază pericolul politic care apare atunci când rezistența este înlocuită de concesii. Aceștia avertizează că concesiile nejustificate ar putea declanșa atacuri rusești împotriva aliaților NATO, ceea ce ar putea forța o implicare militară directă a SUA pentru a proteja securitatea și interesele economice americane.
În mesajul lor, diplomații au subliniat că terorizarea populației civile și strămutarea forțată a copiilor sunt fapte grave, probabil crime de război, care nu trebuie ignorate pentru oportunități diplomatice. Comunitatea internațională este îndemnată să apere suveranitatea și integritatea teritorială, asigurându-se că agresiunea are consecințe și că vinovații de crimele de război sunt trași la răspundere.
Foștii ambasadori cunoscă suveranitatea și integritatea teritorială ca piloni centrali ai unei politici externe americane bipartisane și repere ale alianței transatlantice.