În cadrul competiției pentru cele 150 de milioane de euro destinate dezvoltării instalațiilor autonome de stocare a energiei electrice (baterii stand-alone), nivelul ajutorului de stat solicitat de oferenti ar putea scădea semnificativ, ajungând până la 5.000 de euro pentru fiecare megawat-oră (MWh) de stocare, față de plafonul maxim de 69.000 de euro/MWh prevăzut de regulamente. Aceasta este concluzia unei analize realizate de Energynomics, care a consultat patru companii implicate în pregătirea sau consultanța acestor proiecte: Think Blu Solution, REI Grup, Vector Capital și TDP Partners.
Estimările privind nivelul ajutorului necesar variază în funcție de scala proiectelor. Cosmin Cheran, CEO al Think Blu Solution, care a pregătit opt cereri de finanțare, indică nivele de aproximativ 25.000 de euro/MWh pentru proiecte de 20-30 MWh și între 10.000 și 15.000 de euro/MWh pentru cele peste 100 MWh. Pentru proiecte de peste 300 MWh, se anticipează o presiune puternică a licitației, care ar putea împinge cererile spre limita inferioară de 5.000 de euro/MWh. Cheran susține că mecanismul de selecție ar trebui să favoreze și maturitatea proiectelor, prin verificarea existenței autorizațiilor de construire și a avizelor tehnice de racordare (ATR), pentru a evita concentrarea bugetului în număr mic de investiții uriașe.
Roxana Mircea, managing partner la REI Grup, estimează că ofertele competitive s-ar situa probabil între 5.000 și 10.000 de euro/MWh, cu un maxim de 15.000 de euro/MWh. Ea avertizează că pragul real al finanțării nu poate fi stabilit anterior închiderii apelului, deoarece punctajul final depinde de intensitatea competitivității tuturor proiectelor prezentate. Din partea Vector Capital, CEO-ul Andrei Gavriliță avertizează că granturile sub 25.000-30.000 de euro/MWh devin dificil de justificat economic. Potrivit acestuia, economii comparabile pot fi obținute prin negociere directă cu furnizorii de echipamente, evitând constrângerile și birocrația specifică finanțărilor nerambursabile. În plus, autonomia în structurarea investiției și viteza de implementare sunt considerate avantaje competitive esențiale.
TDP Partners, deși evită să ofere o estimare numerică directă pentru a nu influența strategiiile concurenților, subliniază impactul reducerii prețuluiului mediu asupra capacității totale finanțate. La plafonul de 69.000 de euro/MWh, bugetul de 150 milioane de euro ar putea susține aproximativ 2,2 GWh de stocare. O reducere substanțială a costului pe MWh ar permite finanțarea a peste 4 GWh. Marian Dobrilă de la TDP Partners consideră că cifrele ridicate din sistemul MySMIS (aproximativ 2 miliarde de euro pentru 66 de proiecte, echivalând cu peste 30 milioane de euro pe proiect) sunt iraționale, depășind plafonul de 15 milioane de euro per beneficiar și ignorând costurile reale de capital și racordare, care se situează între 130.000 și 150.000 de euro/MWh.
Riscul principal semnalat de experți este cel al neimplementării. Andrei Gavriliță explică faptul că un grant obținut la un nivel extrem de redus poate deveni ulterior insuficient pentru a justifica efortul financiar, administrativ și temporal necesar, mai ales având în vedere obligațiile asociate fondurilor europene. Cosmin Cheran estimează că proiectele de peste 5 MW putere de injecție, aflate în stadii timpurii de autorizare, riscă să întâmpine dificultăți majore în obținerea ATR. Pentru anumite proiecte din această categorie, riscul de neimplementare este apreciat la peste 80%. Mai mult, termenul limită de finalizare a investițiilor în 48 de luni nu este garantat, iar întârzierile la lucrările de întărire a rețelei pot bloca punerea în funcțiune.