Beijingul coordonează aproape 1.250 de avanposturi de poliție în peste 90 de țări cu scopul de a reprima disidenții, conform unui raport al organizației pentru apărarea drepturilor omului Safeguard Defenders, cu sediul în Spania Politico. Documentul identifică Europa ca fiind un punct critic, cu sute de birouri de poliție distribuite în aproximativ douăzeci de țări europene, reflectând eforturile Chinei de a-și extinde controlul asupra diasporei.
Cercetătorii ONG-ului au analizat surse deschise furnizate de statul-partid chinez pentru a demonstra modul în care aceste unități funcționează ca agenți ai Partidului Comunist Chinez, asigurând supravegherea comunităților și impunerea controlului în afara granițelor Chinei. Autoarea raportului, Laura Harth, a precizat că cele 1.250 de birouri reprezintă doar „vârful aisbergului”, menționând că au fost incluse doar entitățile cu legături oficiale dovedite cu poliția sau procurorii chinezi, excluzând operațiunile mai ample de influență.
Deși Beijingul a susținut anterior că astfel de posturi au fost închise, noul raport indică o extindere a rețelei, precizând că peste 10 forțe de poliție din cinci provincii chineze operează în prezent printr-o rețea globală de agenți. În trecut, Ministerul chinez de Externe a respins termenul de „posturi de poliție”, susținând că aceste instituții au ajutat cetățenii chinezi din străinătate să își reînnoiască permisul de conducere sau să efectueze examene medicale în timpul pandemiei.
Raportul a fost prezentat la o conferință organizată de Alianța Interparlamentară pentru China (IPAC), o grupare formată din 52 de parlamentari din 30 de țări. Participanții au exprimat îngrijorări privind amenințările la adresa infrastructurii critice, dependențele comerciale și riscurile unui potențial conflict în strâmtoarea Taiwan. De asemenea, au fost discutate legăturile Chinei cu Rusia și sprijinul oferit războiului din Ucraina, aspecte care au fost menționate și de șefa diplomației europene, Kaja Kallas.
Eurodeputata slovacă Miriam Lexmann a avertizat că aceste operațiuni de supraveghere, bazate pe recunoaștere facială și ingerințe în comunicații, reprezintă un risc pentru libertatea de exprimare în țările democratice, comparând metodele Beijingului cu cele ale fostei securități sovietice, dar cu o tehnologie mult mai sofisticată.