Momentul în care un copil cere repetată o denumire amuzantă sau un cuvânt inventat, precum „spoonasaurus”, este o experiență comună pentru mulți părinți. În timp ce pentru adulți gluma își pierde din atractivitate după câteva repetări, pentru copiii mici plăcerea rezidă în anticiparea sunetului, în certitudinea a ceea ce urmează și în entuziasmul de a împărtăși un moment de râs cu adultul.
O explicație a acestui comportament se află în modul în care copiii învață să recunoască și să aprecieze umorul. Un cuvânt devine amuzant nu doar prin semnificația sa, ci și atunci când sună neașteptat, rupe un tipar stabilit sau este pronunțat într-un mod neobișnuit. O cercetare publicată în jurnalul Developmental Psychology, realizată de Thomas R. Shultz și Frances Horibe, a examinat modul în care copiii cu vârstele de 6, 8, 10 și 12 ani înțelegeau glumele verbale. Studiul a evidențiat diferențe legate de vârstă în aprecierea elementelor neașteptate și în înțelegerea rezoluției glumei, sugerând că, pentru copiii mai mici, elementul neprevăzut în sine este extrem de atractiv.
Pe lângă elementul de surpriză, copiii pot solicita repetarea unui cuvânt pentru că doresc să experimenteze din nou o secvență plăcută, transformând interacțiunea într-un mic ritual. Un studiu din 2025, publicat în jurnalul Social Development și intitulat „Can You Make Me Laugh? Toddlers’ and Parents’ Shared Positive Expressions in Playful Interactions”, a analizat interacțiunile a 80 de perechi părinte-copil, copiii având vârsta de aproximativ 30 de luni. Cercetătorii au constatat că expresiile pozitive, precum zâmbetul și râsul, erau împărtășite și corelate ca intensitate între părinți și copii, indicând faptul că râsul în prima copilărie este o experiență interactivă, nu doar o reacție individuală.
În plus, solicitarea repetării unui cuvânt amuzant este o metodă prin care copilul adoptă un rol activ în conversație. În loc să fie doar un ascultător, acesta face o cerere, observă reacția adultului și decide dacă schimbul trebuie să continue. Acest proces este esențial pentru dezvoltarea comunicării timpurii, deoarece copiii învață să respecte rândul în dialog, să răspundă unei alte persoane și să își exprime preferințele.
Deși nu se referă specific la cuvintele amuzante, cercetările privind dezvoltarea limbajului subliniază importanța repetării în interacțiunile părinte-copil. Un studiu din 2020, publicat în Journal of Experimental Child Psychology și realizat cu 21 de familii, a raportat o asociere pozitivă între repetarea de către tați a enunțurilor copiilor la vârsta de doi ani și diversitatea vocabularului acestora la vârsta de patru ani.