O dispute între doi frați din Michigan, Frederick G. Bender și David A. Bender, privind granița proprietăților lor a obținut un avans semnificativ la Curtea de Apel a Michiganului. Instanța a reabilitat pretenția lui Frederick și a soției sale, Susan, asupra unei fâșii de pământ de 0,13 acre, stabilind că o hotărâre judecătorească din 1991 privind falimentul (foreclosure) proprietății nu le interzicea acestora să conteste actuala delimitare a graniței.
Conflictul a erupt în august și septembrie 2022, când David Bender a arat o fâșie peisagistică situată lângă casa fratelui său. Frederick și Susan Bender au susținut că familia lor a întreținut această zonă timp de ani de zile, o practică care își are rădăcinile în perioada în care unul dintre părinții lui Frederick deținea proprietatea. Ei au inițiat un proces împotriva lui David și a soției acestuia, Jean, solicitând compensații pentru prejudiciile cauzate și recunoașterea dreptului lor de proprietate asupra zonei disputate.
Instanța de fond a respinit pretenția de graniță, acceptând argumentul apelanților că o decizie din 1991 privind falimentul proprietății îi împiedică să facă o nouă pretenție. Judecătorii de la instanța inferioară au reținut că termenii vechii hotărâri erau suficient de largi pentru a bloca orice altă revizuire a drepturilor de proprietate legate de acel teren. Totuși, instanța de fond a permis continuarea procesului pentru prejudiciile materiale și i-a obligat pe David și Jean Bender să plătească suma de 5.364,44 dolari pentru uzurpare și distrugere, deoarece aceștia nu au apărut la procesul privind prejudiciile.
Curtea de Apel a Michiganului a stabilit că instanța de fond a greșit legând cele două dosare. Hotărârea din 1991 viza procedurile de faliment și drepturile persoanelor care încercau să recucerească proprietatea, nu delimitarea fizică a granițelor dintre parcelele vecine. Curtea de Apel a declarat că termenii deciziei din 1991 nu interziceau unui proprietar vecin să ceară recunoașterea unei granițe bazate pe modul în care terenul a fost utilizat și întreținut în timp.
Decizia instanței superioare a trimis cazul înapoi la instanța de fond pentru alte proceduri. Pretenția de graniță a fost reabilitată, în timp ce suma de 5.364,44 dolari acordată pentru daune a rămas neschimbată. Curtea de Apel a respins, de asemenea, alte argumente ale lui Frederick și Susan Bender, inclusiv cele privind menținerea deciziei de excludere (default) emise inițial împotriva lui David Bender pentru ne-răspuns la proces și refuzul de a anula acea decizie, reținând că justițarul inferior a procedat corect luând în considerare motivele medicale și neînțelegerile procedurale ale apelanților.