Un tribunal din Texas a invalidat un hotărâre judecătorească inițială prin care o companie de apartamente a fost obligată să plătească 250.000 de dolari unui chiriaș, motivând decizia de erori tehnice grave în procesul de comunicare a actelor judiciare. Curtea de Apel din Texas (First Court of Appeals) a decis la 6 noiembrie 2026 că sentința provizorie emisă împotriva Lavender Apartments LLC este nulă, deoarece documentele care atestau citarea în judecată nu au respectat exigențele stricte ale legii texane.
Litigiul dintre chiriașa Kimberly Aguilera și administratorul imobiliar Lavender Apartments LLC a început în anul 2024, când Aguilera a solicitat compensații financiare în instanța din comitatul Harris. Inițial, clerk-ul distictual al comitatului a eliberat o notificare juridică adresată agentului înregistrat al companiei, LegalCorp Solutions, LLC, situată în Houston. Un viceșerif a consemnat livrarea fizică a actelor la 7 iunie 2024, iar absența răspunsului din partea companiei a dus la emiterea unei hotărâri în absență. Instanța de primă instanță a decis în favoarea chiriașei, obligând proprietarul la plata a 164.347,77 dolari pierderi financiare, 81.516,38 dolari pentru suferință morală și 4.135,85 dolari cheltuieli de avocat.
Lavender Apartments LLC a atacat sentința în termen de șase luni, invocând nereguli flagrante în procesul-verbal de citare. Avocații companiei au sublinat că mențiunea din rapoartele șerifului, care indica preluarea actelor de „CHARLES BREEDY in person the REGISTERED AGENT of said Corporation” cu o bară înainte (/), era ambiguă și nu identifica clar destinatarul. De asemenea, raportul numea greșit companiile implicate drept „corporatii”, în timp ce ele sunt înregistrate legal ca societăți cu răspundere limitată (LLC). Juriul de trei judecători, condus de Justice Andrew Johnson, a respins argumentele chiriașei, reamintind că legea nu permite inferențe atunci când se stabilește validitatea unei hotărâri în absență.
Curtea de Apel a stabilit că este responsabilitatea părții care solicită citarea, nu a executorului, să asigure validitatea actelor. Datele din dosar nu dovedeau dacă Charles Breedy avea autoritatea legală de a primi documente pentru agentul înregistrat sau pentru companie, iar ambiguitatea limbajului făcut serviciul de citare inadmisibil. Hotărârea de 250.000 de dolari a fost anulată și cazul trimis înapoi în instanța de primă instanță, comitatul Harris, pentru reexaminare pe fond, având în vedere că apariția companiei la apel constituie acum o acceptare validă a citării.