Situația în care un copil pare să aibă o alegere clară privind părintele căruia îi transmite informații complete — vorbind liber cu unul despre școală, prieteni sau greșeli, dar devenind tacit cu celălalt — nu indică neapărat o preferință afectivă mai mare. Cercetările pe domeniul dezvălmuirii informațiilor către părinți sugerează că diferențele de comunicare depind de subiect, de relația specifică cu fiecare părinte și, în mod crucial, de modul în care copilul se așteaptă ca părintele să reacționeze.
Experiențele repetate modelează așteptările copiilor. Dacă un părinte tinde să asculte și să ajute la procesarea unei probleme, copilul va anticipa acest tip de răspuns. În schimb, dacă un părinte reacționează adesea prin furie, predici sau prin transformarea unei mici greșeli într-o discuție amplă, copilul poate deveni selectiv. Un studiu care a implicat 982 de tineri a arătat că reacțiile negative ale părinților sunt asociate cu sentimentul de control excesiv și o conexiune scăzută, ceea ce duce la creșterea secretelor, în timp ce reacțiile pozitive favorizează deschiderea.
Subiectul abordat joacă, de asemenea, un rol important. Un studiu din 2006 asupra a 276 de adolescenți a indicat faptul că aceștia dezvăluie mai multe informații către mame decât către tați, în special în privința subiectelor personale. Un studiu mai recent, realizat pe 214 adolescenți din etapa intermediară, a confirmat acest model, subliniind că faptul că un copil vorbește cu un singur părinte despre problemele de prietenie nu înseamnă automat o lipsă de încredere față de celălalt, ci poate fi pur și simplu o percepție că acel părinte este mai ușor de abordat pentru acel subiect specific.
Alte motive simple pot explica această discrepanță, precum disponibilitatea unui părinte în momente cheie (ora somnului, drumul spre școală sau ajutorul la teme). Interacțiunile mici și repetate pot face ca un părinte să devină persoana pe care copilul o abordează în mod natural. De asemenea, un studiu de șapte zile pe 109 perechi mamă-adolescent a demonstrat că tinerii dezvăluie mai multe informații zilele în care percep că mama lor este mai receptivă decât de obicei.
Experții recomandă ca părinții să evite transformarea faptului că un copil preferă un alt părinte într-o acuzație (de exemplu, întrebări precum „De ce îi spui mamei totul, dar mie nu?”), deoarece acest lucru poate închide canalele de comunicare. O abordare calmă, care oferă siguranța că părintele este dispus să asculte fără a judeca sau a impune soluții imediate, poate încuraja deschiderea pe termen lung. Problema majoră apare doar atunci când ascunderea constantă a informațiilor importante este motivată de teama de pedeapsă sau de reacția părintelei.