Există un comportament alimentar întâlnit frecvent, în care persoanele nu mănâncă imediat bucata preferată din farfurie, ci o lasă deoparte până la final. Acest proces implică consumul legumelor, al porțiunilor mai puțin apreciate sau al preparatelor secundare, pentru a se termina cu cea mai savuroasă piesă, fie că este vorba despre o felie crocantă de dosa, cea mai bună parte a unui kariu de paneer sau ultima lingură de desert.
Acest obicei pare să fie legat de modul în care oamenii experimentează anticiația și plăcerea. Pentru mulți, gustul alimentar nu este determinat doar de experiența imediată a saboorii, ci și de așteptarea plăcută a momentului culminant. O cercetare din 2014, intitulată „Preference-Based Serial Decision Dynamics”, a analizat deciziile unui grup de 148 de participanți care au ales și consumat bucăți de sushi în ordori preferată. Rezultatele au evidențiat două tipuri principale de comportament: un grup care mănâncă preferatele la început și unul care le rezervă pentru final.
Cercetătorii au sugestivat că lăsarea celei mai bune bucăți pentru sfârșit ar putea fi legată de preferința pentru experiențe care se termină cu o notă pozitivă, concept cunoscut sub numele de „efectul peak-end”. Efectul descrie ideea că modul în care se încheie o experiență influențează semnificativ evaluarea globală a acesteia.
O altă explicație posibilă este anticiparea savuroasă (anticipatory savoring). Un studiu din 2018 a examinat această idee pe parcursul a cinci cercetări, descoperind că anticiparea unei experiențe consumatorești crește gradul de plăcere atât în timpul consumului, cât și la amintirea acestuia ulterior. Aplicat mâncării, faptul că știm că ne așteaptă un moment deosebit pe farfurie transformă anticipația în parte integrantă a experienței gustative, extinzând plăcerea dincolo de momentul consumului efectiv.
Cercetări privind consumul de ciocolată, realizate într-un articol din 2016, au corroborat ideea că așteptarea influențează experiența alimentară. Studiile de laborator au arătat că timpul petrecut anticipând degustarea era corelat cu consumul subsequenț și cu intensitatea plăcerii. Deși aceste studii nu au analizat direct mâncarea lăsată pentru final, ele demonstrează că perspectiva degustării îmbogățește experiența.
Este important de reținut că acest obicei nu indică neapărat o personalitate mai disciplinată sau o capacitate superioară de a amâna satisfacția. Studiul cu sushi a demonstrat existența unor strategii distincte de consum, unele prioritizând plăcerea imediată, altele construind tensiunea înainte de a ajunge la gustul preferat. Preferințele alimentare, foamea, dimensiunea porțiilor, obiceiurile familiale și practicile culturale joacă, de asemenea, un rol decisiv în stabilirea ordinii de consum a meselor.