Secretarul general al unităților administrativ-teritoriale joacă un rol esențial în asigurarea continuității administrației locale și în garantarea legalității actelor administrative, dincolo de schimbările politice aduse de alegerile locale. Funcția de secretar general are o istorie îndelungată, suferind numeroase modificări de denumire și atribuții. Într-o analiză publicată pe JURIDICE.ro, inspectorul guvernamental Zoltán Györke urmărește evoluția acestui post, de la scriitorul comunei și notarul comunal la secretarul general actual.
În Vechiul Regat, Legea comunală din 1864 instituia un secretar pentru comunele urbane și un scriitor pentru cele rurale. Sarcinile acestora erau preponderent tehnice, constând în redactarea proceselor-verbale și transcrierea hotărârilor, conform indicațiilor consiliului sau primarului. În Transilvania, regimul juridic era distinct, notarul comunal având un statut aparte și o alegere pe viață prevăzută de reglementarea din 1886, oferind stabilitate administrației locale. Acesta era un funcționar local, diferit de notarului public contemporan. Diferențele legislative dintre Vechiul Regat, Transilvania și Basarabia au determinat drumuri distincte de evoluție a funcției administrative locale, unificarea din 1925 încercând să alinieze aceste practici disparate.
În perioada interbelică, notarul comunal a preluat atribuții extinse, devenind, prin Legea din 1925, agent al autorității centrale în communele rurale. Participa la ședințele consiliului (fără drept de vot), exercita atribuții de stare civilă și asigura aplicarea legilor și poliția administrativă. Statutul funcției a continuat să evolueze: în 1929, numirea revine consiliului comunal, iar în 1936, notarul este numit și salarizat de Ministerul de Interne, reflectând oscilarea între autonomia locală și controlul central.
În 1938, denumirea de secretar comunal redevine oficială, funcția conduciendo cancelaria și contrasemnând actele primarului. Reorganizarea din 1949, în epoca comunistă, plasează secretarul în cadrul comitetului executiv al consiliului popular. Istoria secretarului general nu descrie o instituție statică, ci una remodelată continuu de regimuri politice și de viziunile diferite privind organizarea administrației publice.
Astăzi, secretarul general este un funcționar public de conducere, garantând legalitatea actelor și continuitatea serviciilor publice. Pentru cetățean, valoarea sa se manifestă prin buna funcționare a administrației, independent de ciclurile electorale.