Copiii ar trebui să învețe, până la vârsta de 18 ani, să gestioneze propriul buget, să compare prețurile și să utilizeze în siguranță cardurile bancare, înțelegând totodată costul creditelor și riscul de pierdere asociat investițiilor. Procesul de învățare este recomandat să fie gradual, începând cu alegeri simple în timpul cumpărăturilor, urmate de gestionarea banilor de buzunar și, ulterior, elaborarea unui buget lunar și analizarea contractelor.
Reperele de vârstă pentru aceste competențe nu sunt teste rigide, ci urmează cadrul publicat la 27 septembrie 2023 de Uniunea Europeană și OECD, precum și etapele orientative descrise de Consumer Financial Protection Bureau (sursă consultată la 1 noiembrie 2026).
Pentru a exersa distincția dintre nevoi, dorințe și economisire, părinții pot împărți lista de cumpărături împreună cu copilul în trei categorii: lucruri necesare imediat, obiecte utile care pot aștepta și dorințe. În cazul alegerii unui produs neesențial, cum ar fi un joc, copilul poate fi întrebat la ce alte lucruri renunță folosind aceiași bani, putând ulterior să compare prețul, calitatea și durata de utilizare a produsului.
În ceea ce privește banii de buzunar, se recomandă stabilirea unei sume regulate pe care familia o poate susține, corelată cu un obiectiv de economisire ales de copil. Indiferent de mărimea sumei, exercițiul este eficient dacă fluxul de bani primiți și cheltuiți este monitorizat.
Pentru copiii mai mari, se poate simula un buget de familie bazat pe exemplul orientativ 50/30/20 prezentat de BNR: 50% din venituri pentru cheltuieli necesare, 30% pentru dorințe și 20% pentru economisire sau investiții. Această formulă nu este o obligație și trebuie adaptată veniturilor specifice fiecărei familii.
Înainte de a utiliza un card, copilul trebuie să înțeleagă suma disponibilă, limitele, comisioanele și importanța confidențialității PIN-ului și a parolelor. Părinții sunt îndemnați să verifice împreună plățile din cont și să analizeze condițiile specificați pentru produsele destinate minorilor înainte de deschiderea acestora.
Conform Legii nr. 209/2019, în cazul pierderii, furtului sau utilizării neautorizate a unui card, banca sau prestatorul de plăți trebuie anunțați fără întârziere. Plățile neautorizate trebuie raportate în maximum 13 luni după debitare, termenul acesta nefiind un motiv pentru amânarea anunțării unei tranzacții suspecte.
Educația privind creditele trebuie să evidențieze faptul că acestea implică un cost suplimentar față de suma primită. La compararea ofertelor, se recomandă utilizarea aceleiași sume și durate pentru a analiza suma totală de plată, nu doar dobânda din reclamă. OUG nr. 50/2010 prevede ca informațiile prealabile semnării să includă suma totală de plată, dobânda anuală efectivă (DAE) și consecințele întârzierii.
Adolescenții pot învăța diferența dintre venitul brut și cel net primit în cont. De asemenea, pot exersa analiza contractelor pentru a identifica cine plătește taxele, în ce cuantitate, când și în ce condiții, având în vedere că taxarea depinde de tipul venitului și de regulile aplicabile.
Este important să se diferențieze economisirea de investiție, deoarece cele două nu promit același rezultat. ASF recomandă verificarea autorizării intermediarilor sau platformelor în registrul public, precum și analiza costurilor și a riscurilor. Prudența este esențială în fața promisiunilor de câștiguri rapide și ridicate, deoarece performanțele trecute nu garantează rezultatele viitoare.
Din perspectiva legală, Codul civil stabilește că capacitatea de a încheia singur acte juridice începe, în general, la 18 ani. Minorii de la 14 ani au o capacitate restrânsă, necesitând încuviințarea părinților sau a tutorelui pentru anumite acte. Deși minorii pot dispune singur de veniturile obținute din muncă încuviințată legal, acest lucru nu le permite achiziționarea autonomă a oricărui produs financiar.