Emisiile nete de gaze cu efect de seră din România au crescut în 2025, țara fiind inclusă în rândul celor opt state membre ale Uniunii Europene care înregistrează această creștere, în contextul unei scăderi medii de 1,6% la nivel european. Datele provizorii, prezentate de Comisia Europeană la 9 noiembrie 2026, arată că, deși emisiile brute au scăzut, diminuarea absorbțiilor nete de carbon din sectorul utilizării terenurilor și silviculturii a depășit această scădere. Creșterea bilanțului net nu reflectă neapărat o majorare a poluării directe din industrie sau energetică, ci rezultă din discrepanța dintre reducerea emisiilor brute și pierderea în capacitățile de absorbție naturală. Evoluția indică faptul că reziliența ecosistemelor românești a suferit presiuni care au compromis rolul lor de rezervor de carbon.
La nivel european, emisiile nete sunt încă cu 39% sub nivelul din 1990, în timp ce PIB-ul a crescut cu 74%. Proiecțiile Agenției Europene de Mediu estimează o reducere de 54% până în 2030, dacă vor fi implementate măsurile suplimentare planificate, depășind cu un punct ținta minimă de 55% stabilită de legislația europeană. Sectoarele acoperite de Regulamentul privind partajarea eforturilor, incluzând transportul (fără aviație), clădirile, agricultura și deșeurile, ar înregistra o reducere proiectată de aproximativ 38,5% până în 2030 față de 2005. Acest rezultat se situează cu 1,5 puncte procentuale sub ținta colectivă de 40%, indicând un decalaj în eforturile de decarbonizare ale acestor domenii.
Comisia Europeană va solicita planuri corective Austriei, Croației, Ciprului, Germaniei, Italiei, Irlandei, Lituaniei, Maltei și Suediei, din cauza progresului insuficient în atingerea obiectivelor ESR. România nu figurează pe această listă, ceea ce nu semnifică automat conformitatea totală, ci reflectă dinamica specifică a sectorului său de utilaje și soluri. Piața europeană a certificatelor de emisii (EU ETS) a generat venituri de 43,2 miliarde de euro prin licitații în 2025, o creștere de 11% față de anul precedent. Dintre acestea, 23,9 miliarde de euro au revenit statelor membre pentru finanțarea decarbonizării, deși sumele licitate nu garantează automat proiecte deja implementate.
România se află în grupul țărilor cu cele mai mici creșteri ale emisiilor nete, alături de Ungaria, Austria, Belgia și Țările de Jos. Contrastul este evident față de Italia (creștere de 5,8%), Portugalia (4,2%) și Spania (2,2%), pe de o parte, și de Slovenia și Suedia, care au consemnat scăderi majore de peste 11%, pe de alta. Înțelegerea bilanțului României necesită distincția clară dintre emisiile brute și cele nete. Emisiile brute măsoară gazele eliberate de sursele interne, excluzând sectorul LULUCF. Bilanțul net include și fluxurile acestui sector agricol și forestier, care pot atenua sau amplifica totalul emisiilor în funcție de capacitatea terenurilor de a reține carbon.
Datele raportează că reducerea absorbțiilor nete a fost suficient de puternică pentru a anula efectul pozitiv al scăderii emisiilor brute și a dus la o majorare a bilanțului net. Această trilogie de evoluții — emisii brute mai mici, absorbții mai slabe și emisii nete mai mari — arată complexitatea balanței energetice a țării. Raportul Comisiei identifică clar sectorul utilizării terenurilor și silviculturii (LULUCF) ca factor principal al deteriorării bilanțului României. Cu toate acestea, datele agregate nu atribuie cauzalitatea directă unor factori specifici, cum ar fi tăierile ilegale, seceta sau incendiile, ci prezintă rezultatul final al schimbării dinamicii de carbon.
Compararea statistică trebuie să respecte perimetrele distincte: inventarul național separă emisiile interne brute de bilanțul intern net. Indicatorul cheie pentru Legea europeană a climei include suplimentar anumite emisii de aviație și transport maritim internațional, perimetru în care ținta UE de reducere față de 1990 atinge aproximativ 39% Metodologia Agenției Europene de Mediu arată că emisiile brute interne ale UE au scăzut cu 0,7% în 2025, iar cele din perimetrul Legii europene a climei cu 1,6%. Aceste cifre descriu tendința europeană generală și nu pot fi extrapolate automat pentru a evalua situația specifică a României fără a ține cont de contribuția sectorului forestier. O creștere anuală a bilanțului net nu constituie, de sine stătătoare, dovada nerespectării obligațiilor climatice. România este supusă unor reguli distincte privind partajarea eforturilor (ESR) și LULUCF, care au traiectorii și proceduri de verificare diferite. Conformitatea se evaluează în raport cu aceste direcții strategice, nu printr-o simplă variație agregată pe un an. Sectorul ETS a înregistrat o scădere a emisiilor de aproximativ 2%, în timp ce sectoarele reglementate prin partajarea eforturilor au fost, în linii mari, stabile. Pe plan european, absorbția netă de carbon a crescut cu 11% (echivalentul a 25 milioane tone de CO2), fenomen care conviețuiește cu deteriorarea bilanțului de terenuri în câteva state membre. Agenția Europeană de Mediu menționează că atingerea țintelor depinde de aplicarea politicilor anunțate. Evaluarea indică un rezultat posibil de reducere a emisiilor nete cu 54% până în 2030 față de 1990, sub obiectivul legal obligatoriu de 55%. Proiecția este un scenariu bazat pe implementarea măsurilor, nu un fapt realizat. Regulamentul privind partajarea eforturilor (ESR) își propune o reducere de 40% până în 2030 față de nivelul din 2005, folosind acest an ca reper. Proiecția actuală de 38,5% indică un decalaj de 1,5 puncte procentuale, distinct de ținta generală pe termen lung calculată împotriva nivelului din 1990. Lista țărilor în fața cărora Comisia va solicita planuri corective cuprinde nouă state, din motive legate de progresul insuficient în cadrul ESR. Analiza care stă la baza acestei liste este distinctă de evoluția anuală a emisiilor nete; absența României nu validează îndeplinirea tuturor obligațiilor climatice, ci reflectă segmentarea eforturilor de conformare. Evaluarea comparativă pentru perioada 2021–2030 ia în calcul alocările anuale și flexibilitățile permise, precum împrumutul din alocările viitoare. Raportul identifică depășiri de alocări în cel puțin un an pentru statele solicitate să elaboreze planuri corective, chiar și după luarea în calcul a acestor mecanisme de ajustare. În cazul progresului insuficient, reglementarea impune un termen de trei luni pentru prezentarea unui plan corectiv, ce trebuie să conțină măsuri suplimentare și un calendar strict. Solicitarea acestui plan nu atrage automat amenzi și este un demers administrativ distinct de verificarea formală a conformării. Comisarul pentru climă, Wopke Hoekstra, solicită accelerarea implementării și a investițiilor în tehnologii curate, leagă acțiunea climatică de competitivitate și reducerea dependenței de combustibili fosili importați. Datele privind veniturile din licitații pun în valoare sistemul ETS, deși fluxurile financiare promițătoare rămân condiționate de transpunerea lor eficientă.