Fals istoric: Arhitectul român Ernest Doneaud a proiectat „Patria-Loteanu”, nu Valentin Voitehovschi

Arhitectul român de origine franceză Ernest Doneaud este autorul proiectului inițial al clădirii care găzduiește astăzi cinematograful „Patria-Loteanu” din Chișinău, Republica Moldova. Proiectarea a fost realizată înainte de a fi anexată de Imperiul Sovietic. Edificiul este amplasat lângă intrarea principală a Grădinii publice Ștefan cel Mare și Sfânt. În perioada ocupației țariste, pe acest locus se afla clădirea Adunării Nobilimii Basarabene, un spațiu destinat petrecerilor, balurilor și seratelor literare. În 1921, la trei ani de la Unirea Basarabiei cu România, clădirea a fost adaptată și a devenit sediul Teatrului Național. În 1935, după un incendiu care a oprit activitatea teatrului, clădirea a suferit o reconstrucție capitală. Proiectul de modernizare a fost semnat de Ernest Doneaud, fostul arhitect șef al Bucureștiului. Conform surselor sovietice, autorul cinematografului „Patria” (denumire dată după reconversie) este arhitectul sovietic Valentin Voitehovschi (1909-1977). În fișa sa biografică de la Arhiva Universității de Stat din Tiraspol, V. Voitehovschi a menționat „cinematograful «Patria»” ca una dintre lucrările sale, realizate în 1951. Această atribuire a fost preluată de enciclopediile și articolele științifice sovietice dedicate arhitecturii. Totuși, discipolii lui Voitehovschi amintesc că, deși arhitectul aprecia planimetria confortabilă a clădirii, așa cum era evidențiată de muncitori în timpul construcției, el nu a pretins niciodată că proiectul îi aparține. În teza sa de doctorat în științe, E. Bognibov, fost student al lui Voitehovschi, a confirmat că realizarea efectivă a fost opera profesorului său, consolidând narativul oficial sovietic. Valentin Voitehovschi s-a bucurat de o înaltă prețuire pe parcursul carierei, fiind portretizat ca protagonist al romanului „Cresc etajele” al scriitorului de propagandă Emilian Bucov. Cazul „Patria-Loteanu” nu este izolator. Perioada ocupației sovietice a marcat o practică de reatribuire a creațiilor. Contextul social-politic, marcat de sentimente antiromâne, făcea ca personalitățile culturale marcante din Moldova sovietică să devină, involuntar, autori ai unor opere care nu le aparțineau. Arhitectul și profesorul renumit Aurel Marinciuc susține că clădirea, ulterior transformată în cinematograful „Patria”, era deja construiță la finalul războiului. O reprezentare grafică intitulată „Desfășurata străzii centrale a Chișinăului, 1947” demonstrează că forma actuală a clădirii existase deja. Această discrepanță a fost clarificată în 2015 de istoricul și criticii de artă Oana Marinache din București. În studiul ei monografic asupra lui Ernest Doneaud, „Cerceatoarea”, aceasta a descoperit proiectul Teatrului Național din Chișinău, publicat în revista „Arhitectura” în anul 1941, cu zece ani înainte ca onoarea atribuirii să fie oferită lui Voitehovschi. Astfel, proiectul de modernizare a teatrului a fost propus de E. Doneaud în 1935. Cinematograful „Patria” a fost edificat conform planului arhitectului bucureștean cu mult înainte de perioada sovietică. Ernest Doneaud a integrat cu succes mai multe elemente arhitecturale ale fostei clădiri a Adunării Nobilimii. Datorită acestei sinteze, cinematograful „Patria-Loteanu” se distanțează radical, mai ales în structura interioară, de celelalte cinematografe din Basarabia. Arhitectul bucureștean a prioritizat conservarea compoziției volumetrice globale și a jocului de volume al edificiului vechi. Rezultatul este o structură formată din două volume acoperite plat: un bloc prismatic masiv, care încorporează sala de spectacol, și un corp alungit pe două nivele, care adaptează intrarea printr-un vestibul înalt. Acesta este luminat dinspre bulevard printr-o fereastră alungită vertical. Din vestibul, accesul duce într-un foaier larg, dotat cu garderobă laterală și axat pe mișcarea spectatorilor. Intrarea în sala de spectacol este marcată de loje laterale și un balcon suspendat, ce acoperă jumătate din capacity salii. Scările foaierului permit accesul la al doilea nivel, luminit de ferestre ample, de unde se intră în balconul sălii și în diversele incinte tehnice. O ieșire directă din bufetul mare duce la balconul deschis spre Grădina Publică. Clădirea mai include o sală mică de repetiții, blocuri sanitare și secții tehnice. În spatele scenei, care a fost considerabil lărgită, au fost construite cutia scenică și depozitele pentru echipament și decoruri. Proiectul lui Ernest Doneaud utilizează cu mesteeeege parametrii edificiului anterior pentru a crea un spațiu interior funcțional și clar destinat unei instituții teatrale.