Într-o perioadă dominată de tehnologie și inteligență artificială, familia Sîrb din Ilva Mică, județul Bistrița-Năsăud, România, demonstrează că meșteșugurile tradiționale rămân irreplaceabile. George Sîrb, meșter curelar, continuă o linie de descendență care transmite arta prelucrării pielii din tată în fiu, păstrând vie tradiția de a confectiona curele și chimire din piele naturală. Fiica sa, Andreea, își propune să ducă mai departe acest meșteșteug, adaptând motivele populare la standardele contemporane de design.
Povestea atelierului este legată de cunoștințele pe care George Sîrb le-a acumulat la rândul său de la tatăl său. Acesta a deprins tainele pielăriei de la meșteri evrei din Bistrița, fiind ucenic timp de trei ani înainte de a lucra pe cont propriu și, ulterior, în cadrul cooperației locale în anii '60.
George Sîrb explică modul în care a moștenit mestea: „Moștenesc meseria de la tata, care a învățat-o la rândul lui de la evrei, chiar aici, la Bistrița. A fost ucenic timp de trei ani. El știa toate meseriile care țin de pielărie. Prin anii ’60, a lucrat la noi, în localitate, în cooperație. Eu de mic copil am făcut curele, am tăbăcit cizme, încălțăminte, în domeniul pielăriei am făcut tot ce s-a putut face.”
După Revoluție, interesul pentru produsele manuale și portul popular a scăzut, determinându-l pe George Sîrb să renunțe temporar la meserie și să se reorienteze către construcții pentru a-și întreține familia.
Revenirea la pasiunea pentru prelucrarea pielii s-a produs în 2017, prin accesarea unui proiect finanțat din fonduri europene în valoare de 70.000 de euro. Fondurile au permis construcția și dotarea atelierului modern. Doi ani mai târziu, încurajat de copii, meșterul a reluat confecționarea chimirelor, activitate pe care o desfășoară și astăzi.
Comenzile pentru produsele familiei Sîrb provin atât din România, cât și din străinătate. O parte semnificativă a producției este destinată Maramureșului, unde portul popular este încă prețuit și practicat.
Andreea Sîrb, fiica meșterului, este angajată activ în revitalizarea și diversificarea ofertei atelierului, urmărind integrarea motivelor populare în designul contemporan.
Andreea Sîrb, în vârstă de 29 de ani, lucrează ca expert în monitorizare într-un Grup de Acțiune Locală, implicându-se în proiecte cu finanțare europeană. În paralel, își dedică timp și cunoștințe atelierului de familie.
Visele lui Andreea pentru atelier includ diversificarea gamelor de produse. Ea își dorește să introducă genți și poșete inspirate din simbolurile și motivele tradiționale specifice Văii Ilvei, Văii Someșului și întregului județ Bistrița-Năsăud.
Andreea explică viziunea de diversificare: „Vom diversifica gama de produse cât mai curând. La fel, inspirate din produsele tradiționale, din simbolurile tradiționale de pe Valea Ilvei, de pe Valea Someșului și, de ce nu, din tot județul. Ne gândim poate la niște poșete cu șiruri, cu mărgele, modele inspirate de pe cămășile tradiționale sau de pe pânzăturile pe care le purtăm.”
Inițiativa familiei are ca scop transformarea elementelor specifice portului popular în accesorii utilitare pentru viața de zi cu zi, păstrând intactă identitatea culturală și simbolistica locală.
Experiența Andreei Sîrb în managementul fondurilor europene constituie un avantaj strategic. Primul proiect, demarat în 2016, a stat la baza amenajării atelierului, iar o nouă inițiativă vizează extinderea activității către marochinărie.
Meșteșugul prelucrării pielii este văzut de familia Sîrb ca având un viitor promițător, chiar și în era inteligenței artificiale, datorită unicității și autenticității produselor.
Andreea Sîrb susține că produsele handmade au șanse din ce în ce mai mari de succes tocmai prin caracterul lor autentic și munca manuală intensă necesare realizării lor.
„Consider că mai mult ca niciodată, pentru că inteligența artificială a început să preia tot mai multe ocupații, funcții, iar genul ăsta de meserie nu va putea fi preluat de niciun robot. Nu se poate face decât manual. Va fi de viitor”, conclavează tânăra antreprenoare.
Există semne că interesul pentru obiectele lucrate cu migală și pentru cele care păstrează o legătură autentică cu tradiția este în revenire, după o perioadă de declin.
Prin activitatea lor, George și Andreea Sîrb demonstrează că tradiția nu trebuie să rămână o simplă mărturie a trecutului. Adaptată vremurilor contemporane, ea devine o resursă viabilă pentru dezvoltarea unei afaceri de familie și pentru salvarea de la dispariție a unor meșteșuguri ancestrale.
În satul Ilva Mică, din județul Maramureș, familia Sîrb a readus la viață un meșteșug de prelucrare a pielii, o artă transmisă originar de la meșteri evrei din Bistrița.
George Sîrb, meșter curelar în a treia generație, continuă practicile învățate de la tatăl său, Ilie Sîrb, care a fost ucenic timp de trei ani la meștii evrei din Bistrița. Ilie Sîrb își amintește cum a moștenit meseria de la tatăl său și cum a activat în cooperativa locală în anii '60, fabricând curele, cizme și încălțăminte.
Cariera lui Ilie Sîrb a fost întreruptă temporar după Revoluție, când cererea pentru portul popular și produsele manuală a scăzut, obligându-l să lucreze în construcții.
Revenirea în activitate a avut loc în 2017, după ce familia a accesat un proiect european de 70.000 de euro pentru dotarea atelierului.