Atitudinea martorilor are adesea un impact determinant în agresiunile care îi vizuează pe adolescenți. Din nefericire, mulți transformă actele violente în spectacole, înregistrând evenimentele pe telefoanele mobile, cu rezultate devastatoare.
Agresiunile adolescentine constituie o problemă gravă în România, manifestându-se atât în mediul școlar, cât și online, de la hărțuire virtuală până la violență fizică brută sau incidente cu cuțite. Prezența martorilor, descriși de specialiști al treilea actor al incidentului, influențează semnificativ evoluția conflictelor.
Specialiști precum subcomisarul Ștefan Mnesciuc, expert în Psihologie Aplicată în domeniul securității naționale, examinează fenomenul din perspectivele agresorului, victimei și martorilor. Este pus în evidență faptul că reacția publicului, compus adesea din adolescenți, decide dacă tensiunea se linistește sau devine tragică.
Potrivit psihologului, agresorii caută adesea vizibilitate pentru a câștiga respectul sau statutul în cadrul grupului. Această dinamică este hrănită de un mediu care privește umilirea cu amuzament și admira agresivitatea, iar modelul familial joacă un rol esențial prin învățare socială.
Viralizarea imaginilor agresorului pe platformele de socializare creează un context ideal pentru continuarea degradării, transformată în spectacol. spectatorii pot acționa în trei direcții: pot agrava situația, pot rămâne neutri sau pot deveni protectori. Distribuirea clipelor în scopul divertismentului sporește suferința victimei.
Variația motivelor pentru care martorii nu intervin include fraca de a fi presați, blocajul emoțional sau dispersarea responsabilității, fiecare sperând că va acționa altcineva. Expertul reamintește că intervenția nu cere confruntare directă, ci poate însemna apelarea unui adult sau a serviciilor de urgență.
Consecințele pentru victimă sunt dureroase și de lungă durată. Persoana afectată poate trăi în continuă teamă de noi atacuri, poate deveni hipervigilentă sau poate ezita să ceară ajutor din cauza rușinii sau a fricii de represalii. Specialiști precum Felicia Mihai de la DGASPC atrag atenția asupra riscului de transmitere intergenerațională a violenței atunci când modelele familiale nu sunt corectate prin consiliere psihoterapeutică.