România se află pe locul 69 în ultimul Index al Democrației (2025), o poziție marcată de criticile publicate pe bursa.ro, care descriu situația ca fiind pe un „jalnic loc”. Clasamentul plasează România sub state precum Lesotho (locul 66), Ghana (65), Serbia (63), Indonezia (60) sau Sri Lanka (56).
Riscau coborârea în rândul regimurilor hibride, categoria atinsă de Papua Noua Guinee, care ocupă locul 75. România este separată de această categorie doar de națiuni precum Malawi (70), Guyana (71), Senegal (72), Columbia (73) și Paraguay (74). Autorul textului subliniază că și Ungaria, condusă de Viktor Orbán, ocupa un loc semnificativ mai bun (55) în trecut, sugerând o regressie pentru București față de vecinii săi regionali.
Datele din index sunt bazate pe situația din 2024, înainte de anularea alegerilor prezidențiale și înregistrarea unor schimbări politice majore. Articolul sugerează că situația actuală ar fi putut să fi evoluat negativ („Navigăm deja fără busolă”), deși indexul publicat reflectă ancora temporală a datelor anterioare.
Declanșatoarele acestei scăderi sunt identificate în sistemele educațional și politic. Textul menționează scăderea nivelului școlar, comparativ cu alte sisteme din Europa (ex. Italia), și promovarea unor figurile politice criticate pentru analfabetism. De asemenea, sunt amintiți factori precum neruşinarea politică (prezentată prin exemplul vice-premierului PSD, Marian Neacşu, condamnat penal) și lipsa controlului democratic asupra serviciilor secrete, exemplificată prin cazul Pahonțu.
Autorul analizează și rolul președinților, comparându-i cu actualul președinte, Nicușor Dan. Se invocă o criză economică agravată de deficitul bugetar și o atitudine a actualului conducător al statului descrisă ca fiind slabă în fața extremismului și a antisemitismului, care ar fi atins cote nemaiîntâlnite din anii 1930.
Analiza se încheie cu o comparație între România și alte state din regiune (Ungaria, Serbia, Moldova), unde opoziția s-a unit sau au izbucnit mișcări sociale care au dus la schimbări de regim. În contrast, autorul susține că în România opoziția este divizată („praf”), iar forțele anti-sistem au fost capturate de partidele extremiste, lăsând țara într-un punct de stagnare și dezastru.