ACTUALIZARE EPG: 110 miliarde de euro pentru infrastructură și apărare, oportunitate pentru industria românească
România se află în plin proces de expansiune a investițiilor publice, urmând un ciclu care depășește 110 miliarde de euro până în 2030. Suma totală include 92,5 miliarde de euro destinate infrastructurii rutiere și feroviare, 16,7 miliarde de euro pentru apărare și infrastructură cu dublă utilizare, precum și peste 2 miliarde de euro pentru dezvoltarea Portului Constanța. Acest program de amploare survine într-un context economic delicat: ponderea industriei în PIB a scăzut la circa 17% în 2025, afectată de costuri energetice ridicate, concurență globală acerba și instabilitate geopolitică.
Necesarul de materiale de construcții pentru proiectele rutiere și feroviare planificate între 2024 și 2030 este uriaș: EPG estimează necesarul a peste 36,6 milioane de tone de ciment, 7,4 milioane de tone de oțel, 450 de milioane de tone de bitum și 11 milioane de tone de șine de cale ferată. Deși producătorii autohtoni de ciment și oțel au capacitatea de a face față acestor cereri, producția internă de bitum acoperă doar parțial necesarul, iar cererea de șine este satisfăcută integral prin importuri. Absența unor măsuri specifice de politică publică creează riscul ca o mare parte din această cerere agregată să fie acoperită prin importuri, reducând beneficiile pentru economia internă.
Pentru a transforma aceste investiții într-un motor pentru industria curată, EPG recomandă introducerea condiționalităților în achizițiile publice. Atribuirea contractelor pe baza criteriilor de emisii de carbon și a preferinței pentru materialele europene ar oferi predictibilitatea necesară producătorilor naționali și regionali de oțel, ciment, aluminiu și combustibili cu emisii reduse, consolidând tranziția acestora către o producție mai curată.
Necesarul de combustibil în scop militar va crește cu aproximativ 39% până în 2030, ajungând la 108 milioane de litri anual, ca urmare a achizițiilor de echipamente prin programul SAFE. EPG sugerează înlocuirea combustibililor fosili cu combustibili sintetici și biocombustibili pentru a consolida reziliența aprovizionării și a stimula producția în rafinăriile românești. De asemenea, reconstrucția Ucrainei, prin împrumuturi condiționate de respectarea obiectivelor climatice, ar putea oferi o piață suplimentară și predictibilitatea necesară pentru ca industria românească să investească în tehnologii curate.
„România are acum șansa să transforme investițiile în securitate, infrastructură și mobilitate într-un motor pentru transformarea industriei. Condiționarea alocării fondurilor publice de criterii de emisii și de preferință europeană ar putea stimula producția internă”, declară Sabina Strîmbovschi, Lead Industry la EPG și autoarea principală a analizei. Studiul menționează necesitatea unui Program Național pentru Achiziții Publice Verzi (2025–2030) clar, care să includă instrumente de calculare a emisiilor pe întregul ciclu de viață și să pregătească industria pentru standardele europene viitoare.
România intră într-unul dintre cele mai ample cicluri de investiții publice din istoria sa, cu estimări care depășesc 110 miliarde de euro până în 2030. Potrivit unui studiu realizat de Energy Policy Group (EPG), suma cuprinde 92,5 miliarde de euro destinate infrastructurii rutiere și feroviare, 16,7 miliarde de euro pentru apărare și infrastructură cu dublă utilizare, precum și peste 2 miliarde de euro pentru dezvoltarea Portului Constanța. Acest proces de expansiune are loc într-un context delicat, caracterizat de o scădere a ponderii industriei în PIB, care a ajuns la circa 17% în 2025, pe fondul costurilor energetice ridicate, al concurenței globale și al instabilității geopolitice. Finanțarea acestor proiecte este văzută de EPG nu doar ca un mijloc de consolidare a securității și mobilității, ci și ca o șansă de a transforma și revitaliza baza industrială energointensivă a țării.
Necesarul de materiale de construcții pentru proiectele de infrastructură este uriaș. Doar pentru lucrările rutiere și feroviare planificate între 2024 și 2030, EPG estimează necesarul a peste 36,6 milioane de tone de ciment, 7,4 milioane de tone de oțel, 450 de milioane de tone de bitum și 11 milioane de tone de șine de cale ferată. Producătorii autohtoni de ciment și oțel au capacitatea de a face față acestor cereri. În schimb, producția internă de bitum acoperă doar parțial necesarul, iar cererea de șine este satisfăcută integral prin importuri. În absența unor măsuri specifice de politică publică, există un risc real ca o mare parte din această cerere agregată să fie acoperită prin importuri, ceea ce ar scădea beneficiile pentru economia internă.
Pentru a transforma aceste investiții într-un motor pentru industria curată, EPG recomandă introducerea condiționalităților în achizițiile publice. Atribuirea contractelor pe baza criteriilor de emisii de carbon și a preferinței pentru materialele europene ar oferi predictibilitate necesară producătorilor naționali și regionali de oțel, ciment, aluminiu și combustibili cu emisii reduse. Astfel de măsuri ar consolida tranziția industriilor respective către o producție mai curată. De asemenea, reconstrucția Ucrainei, prin împrumuturi condiționate de respectarea obiectivelor climatice, ar putea oferi o piață suplimentară și predictibilitatea necesară pentru ca industria românească să investească în tehnologii curate.
Sectorul apărării reprezintă și el un segment de creștere semnificativ. Cheltuielile militare urmează să crească la un interval între 3,75% și 5% din PIB până în 2028, iar necesarul de combustibil militar va crește cu aproximativ 39% până în 2030, ajungând la 108 milioane de litri anual, datorită achizițiilor prin programul SAFE. EPG sugerează înlocuirea combustibililor fosili cu combustibili sintetici și biocombustibili pentru a consolida reziliența aprovizionării și a stimula producția în rafinăriile românești. De asemenea, investițiile în porturi și șantierele navale pot crea piețe-pilot pentru materiale cu emisii reduse.
Sabina Strîmbovschi, Lead Industry la EPG și autoarea principală a analizei, subliniază că competitivitatea industriei românești în următorul deceniu atârnă de modul în care sunt gestionate aceste fonduri publice. „România are acum șansa să transforme investițiile în securitate, infrastructură și mobilitate într-un motor pentru transformarea industriei. Condiționarea alocării fondurilor publice de criterii de emisii și de preferință europeană ar putea stimula producția internă”, declară aceasta. Studiul menționează necesitatea unui Program Național pentru Achiziții Publice Verzi (2025–2030) clar, care să includă instrumente de calculare a emisiilor pe întregul ciclu de viață și să pregătească industria pentru standardele europene viitoare.