ACTUALIZARE Specificul deficitului de forță de muncă în România
La nivelul României, cele mai mari dificultăți de recrutare sunt întâmpinate în agricultură, silvicultură și pescuit, urmate de învățământ și de posturile de conducere, conform raportului OCDE intitulat „Mapping Skill Shortages in OECD Countries”. Aceasta reprezintă o situație diferită de tendințele europene generale, unde profesorii, medicii și specialiștii IT sunt cei mai greu de găsit. În România, clasamentul OCDE privind dificultatea de recrutare este condus de lucrătorii din agricultură, silvicultură și pescuit, urmați de cadrele didactice și managerii cu funcții de conducere. Datele, majoritar din 2024, nu reflectă numărul absolut de posturi vacante, ci gradul de dificultate al recrutării într-o anumită profesie comparativ cu celelalte ocupații din aceeași țară. Analiza a cuprins 27 de țări europene, inclusiv Norvegia, Elveția, Turcia și Regatul Unit, relevând disparități semnificative între state. Astfel, în Norvegia sunt cei mai greu de recrutat muncitorii necalificați, în Spania ajutoarele pentru prepararea alimentelor, iar în Franța lucrătorii pentru activități elementare.
OCDE a constatat că diferența dintre rata șomajului în rândul tinerilor absolvenți și cea a populației active s-a mărit în țările analizate, în timp ce Banca Centrală Europeană a observat o deteriorare a perspectivelor de angajare pentru tinerii din zona euro începând din 2023, chiar și în contextul deficitului general de angajați. În Uniunea Europeană, cele mai greu de ocupat posturi sunt în învățământ, sănătate și tehnologia informației, urmate de personalul medical cu calificări tehnice și specialiștii din afaceri și administrație. În contrast, angajatorii găsesc mai ușor personal pentru activități necalificate, asamblori, lucrători comerciali și ajutoare în prepararea alimentelor. În Uniunea Europeană, primele trei poziții pentru dificultatea de recrutare sunt ocupate de cadrele didactice, profesioniștii din sănătate și specialiștii IT.
Personalul medical reprezintă una dintre cele mai căutate categorii profesionale în Europa, fiind greu de recrutat în 23 dintre cele 27 de țări analizate, inclusiv personalul tehnic și auxiliar calificat în 21 de state. Federația Europeană a Asociațiilor Asistenților Medicali (EFN) a explicat pentru Euronews că spitalele se confruntă cu probleme majore atât în angajarea, cât și în retenția asistenților medicali. Printre motivele evitării profesiilor medicale se numără raportul mare de pacienți per asistent, condițiile dificile de muncă, salariile mici, stresul, problemele de sănătate mintală, hărțuirea și oportunitățile limitate de promovare. Ole Johan Bakke, președintele Comitetului Permanent al Medicilor Europeni, a precizat că medicii lucrează ore suplimentare pentru a compensa lipsa colegilor, ceea ce conduce la epuizare profesională. Deficitul de cadre didactice este prezent în 21 din cele 27 de țări analizate, exceptând Germania, Grecia, Italia, Norvegia, Spania și Turcia, unde cererea și oferta sunt echilibrate. Daniel Wisniewski, secretarul general al Federației Europene a Angajatorilor din Educație, subliniază că provocarea actuală este capacitatea școlilor de a atrage și păstra profesorii pe termen lung. Pe lângă salariile competitive, profesia de profesor a devenit mai solicitantă din cauza necesității de a utiliza instrumente digitale, de a gestiona nevoi educaționale diverse și bunăstarea emoțională a elevilor, pe fondul creșterii sarcinilor administrative. Condițiile de muncă, libertatea profesională, oportunitățile de dezvoltare și calitatea managementului școlar sunt factori decisivi pentru intrarea și permanența în învățământ.
Specialiștii IT și cei din afaceri și administrație sunt greu de recrutat în 18 țări europene. Isabel Skak Olufsen, economist la OCDE, menționează că digitalizarea a stimulat cererea de specialiști IT, însă inteligența artificială ar putea reduce ulterior nevoia de angajați pentru anumite activități, în special cele de nivel entry. Există disparități regionale: în Danemarca, Finlanda, Germania, Țările de Jos, Norvegia și Suedia piața IT este echilibrată, în timp ce în Austria, Elveția și Regatul Unit OCDE notează un surplus relativ de personal. Aceste diferențe sunt explicate prin structura economică, nivelul salariilor și pregătirea forței de muncă, statele cu industrii puternice având nevoie de calificări specifice. Pia-Johanna Fallström, reprezentantă a Autorității Europene a Muncii, avertizează că lipsa angajaților este o problemă structurală, alimentată de demografie, decalajul dintre pregătire și cerințele pieței, condițiile de muncă și mobilitatea redusă. Pentru combaterea acestui fenomen, Europa are nevoie de programe superioare de formare profesională, condiții de muncă mai atractive și soluții de relocare a personalului din statele cu surplus către cele cu deficit.
România se confruntă cu o lipsă de angajați calificați, în timp ce participarea adulților la cursuri de pregătire profesională rămâne scăzută. Conform datelor OCDE, în 2024, doar 4% dintre românii cu un nivel scăzut de calificare au urmat astfel de cursuri, față de 27% dintre cei cu studii superioare. Specialiștii avertizează că lipsa resurselor financiare și a oportunităților de formare îi împiedică pe mulți angajați să obțină poziții mai bine plătite, într-un context în care digitalizarea modifică cerințele pieței muncii. Un raport OCDE din martie 2026, citat în analiza din „Adevărul Financiar”, confirmă ratele de participare la formare pentru anul 2024. Totodată, estimările Cedefop prezentate de Comisia Europeană indică faptul că, până în 2035, cererea de lucrători cu înaltă calificare în România va crește cu 26%.
Disparitățile în accesul la educație continuă sunt evidente și între mediile de rezidență: datele OCDE arată că, în 2024, participarea adulților la formare a fost de 8% în mediul rural și de 24% în cel urban, în timp ce în rândul șomerilor proporția a fost de doar 5%.
Raluca Pârvu, Business Manager BPI Romania, descrie pentru Adevărul un cerc vicios în care lipsa calificării limitează accesul la salarii mai mari, iar veniturile mici fac imposibilă finanțarea unei noi pregătiri profesionale, marginalizând tocmai persoanele care au cea mai mare nevoie de sprijin. Costurile reprezintă o barieră majoră, un curs de calificare de nivel 1 putând costa cel puțin 1.000 de lei, sumă dificil de alocat de către un angajat remunerat cu salariul minim după acoperirea cheltuielilor curente, conform Ralucăi Pârvu. Pe lângă aspectul financiar, un raport OCDE din iunie 2026 identifică printre principalele obstacole lipsa timpului din cauza programului de lucru și responsabilitățile familiale.
Prognoza Cedefop actualizată în iulie 2026, citată de „Adevărul Financiar”, estimează o creștere medie anuală de 7,8% până în 2035 a numărului de angajați în domeniile IT și comunicații din România. De asemenea, se anticipate creșteri în cercetare, servicii informatice, arhitectură și inginerie. Nevoia de competențe noi vizează și sectorul industrial, unde automatizarea echipamentelor necesită personal capabil de operare și supraveghere. Conform OCDE, companiile întâmpină deja dificultăți în recrutarea de ingineri, specialiști IT și lucrători calificați din industrie.
Analizele OCDE din 2025 indică faptul că aproape 40% dintre lucrătorii din România activează într-un domeniu diferit de cel pentru care s-au specializat. Raluca Pârvu subliniază că existența posturilor vacante în construcții și industrie nu garantează găsirea candidaților în localitatea respectivă sau la nivelul salarial oferit. Strategiile companiilor variază: unele finanțează calificări oficiale, în timp ce altele, presate de nevoi imediate, recurg la recrutarea de lucrători din străinătate. Firmarele mari tind să aibă bugete dedicate dezvoltării profesionale, spre deosebire de angajatorii mici care se limitează la instruirea pentru sarcinile curente.
Aproximativ 12% dintre lucrătorii români se află într-o categorie cu risc ridicat de automatizare, potrivit raportului OCDE din martie 2026. Acest lucru nu implică neapărat dispariția posturilor, ci modificarea competențelor necesare pe măsură ce tehnologia preia anumite activități. Digitalizarea afectează inclusiv personalul de execuție, unde operarea utilajelor înlocuiește gestul manual. Raluca Pârvu avertizează că angajații care nu se adaptează riscă să fie înlocuiți de persoane mai bine calificate.
România dispune de o strategie națională pentru formarea adulților (2023-2027). Recomandările OCDE vizează stimularea companiilor care investesc în personal, oferirea de sprijin financiar pentru persoanele vulnerabile și alinierea programelor de formare la cererea reală a pieței muncii. Printre soluțiile propuse de Raluca Pârvu se numără implementarea unor stimulente fiscale pentru angajatori, credite individuale de formare și concedii plătite pentru cursuri, cu scopul de a reduce decalajul dintre cerințele firmelor și calificările candidaților.