Scriitorul britanic Michael John Harrison, în vârstă de 81 de ani, a devenit, luni, cel mai în vârstă câștigător din istoria Premiului Booker. Harrison a fost recompensat pentru romanul său distopic de științifico-fantastic, „The End Of Everything”, o lucrare de 198 de pagini care s-a distins prin stilul său extraordinar și ambiția sa uriașă, fiind ales unanimum de către juriu.
Acțiunea romanului se desfășoară în viitorul apropiat, pe coasta comitatului Kent, explorând invazia misterioasă a unor entități capabile să își schimbe forma, în contextul unui colaps social. Cartea este descrisă drept o satiră distopică ce sondează limitele înțelegerii umane, combinând tropi genistici precum filmul de dezastru și road movie-ul într-o narațiune realistă despre o lume ciudată.
Juriul, prezidat de clasicista Mary Beard și compus din Jarvis Cocker, Raymond Antrobus, Rebecca Liu și Patricia Lockwood, a analizat 163 de romane publicate în Regatul Unit și/sau Irlanda între 1 octombrie 2025 și 30 septembrie 2026. „The End Of Everything” a fost cea mai scurtă dintre romanele shortlist-ate, reușind să se detașeze de celelalte cinci candidaturi.
Gaby Wood, directorul executiv al Booker Prize Foundation, a caracterizat victoria lui Harrison ca fiind una istorică, subliniind că autorul și-a dedicat 40-50 de ani schimbării echilibrului dintre ficțiunea populară și cea literară. Harrison a declarat: „Sunt foarte încântat că o ficțiune de acest gen a ajuns pe lista scurtă și că tocmai a mea a fost aleasă... De ce nu ar trebui o operă științifico-fantastică bine scrisă să fie considerată literară?”
Premiul, format din 50.000 de lire sterline și un trofeu, i-a fost înmânat lui Harrison de David Szalay, câștigătorul ediției anterioare, în cadrul unei ceremonii desfășurate la Londra. Această victorie marchează prima recompensă Booker pentru editura Serpent's Tail, care avusese cinci nominalizări anterioare. Harrison a depășit recordul precedentținut de Margaret Atwood, care a primit premiul la vârsta de 79 de ani în 2019 pentru „Povestea Slujitoarei”.
Scriitorul britanic M. John Harrison, în vârstă de 81 de ani, a devenit cel mai în vârstă laureat al Premiului Booker 2026 pentru romanul său distopic „The End Of Everything”, a anunțat marți în interviuri acordate agenției AFP.
Figură emblematică a literaturii science fiction care refuză să fie redusă la acest gen, Harrison a câștigat concursul pentru o operă care explorează o Anglie lovită de catastrofe misterioase într-un viitor apropiat, scriitorul afirmând că a vrut să povestească „cum lumea devine un loc din ce în ce mai straniu și dificil de înțeles”. „Inițial nu mi-a venit să cred sau, mai degrabă, știam că se întâmplase, dar nu puteam credea pentru că nu mă așteptam deloc la asta”, a povestit Michael John Harrison, care subliniază că la răsunetul numelui său a rămas „mut de uimire”. „The End Of Everything” este un roman de 198 de pagini care concentrează mister și întrebări filosofice, punând întrebarea modului în care oamenii reușesc să trăiască atunci când mediul lor este bulversat de un dezastru. Născut în 1945 în Anglia, Harrison este cunoscut pentru saga „Viriconium” (1971-1984) și „Light” (2002). Considerat cel mai vârstnic laureat al Booker Prize, victoria sa reprezintă, potrivit lui, „dovada unei schimbări” a percepției publicului, care ar deveni mai interesat de ceea ce autorul numește „ficțiune stranie”. „Am intrat într-o perioadă, care e posibil să fi început în urmă cu circa zece ani, în care lumea însăși devine un loc din ce în ce mai ciudat. Occidentul, sau cea ce a mai rămas din el, devine cu siguranță un loc mai ciudat”, a declarat scriitorul. El identifică „prăbușirea informației de încredere” ca pe o temă centrală a cărții. În roman, personajele caută explicații pentru apariția „iGhetti”, o entitate ambiguă care se instalează la Londra, în centrul cartierului financiar, marcând începutul acestei apocalipse, dar nu primesc niciodată un răspuns definitiv. Povestea a fost inspirată de criza financiară din 2008, care i-a stârnit autorului „o furie imensă”, fiind dezvoltată timp de ani în jurul unor posibile „catastrofe” cum ar fi cele climatice sau ale inteligenței artificiale, chiar dacă acestea nu sunt menționate direct în text. Harrison a dorit să scrie un roman diferit de tradiția europeană postbelică a „romanelor catastrofelor”, în care dezastrul este un eveniment delimitat cu un început și o soluție clară. „M-am întrebat atunci: «Și dacă lucrurile nu stau așa? Știind pur și simplu, nu ar exista nicio soluție?»”, a explicat el. Cu toate acestea, autorul insuflă finalului un „sentiment de posibilitate” și o „poztivitate”. Romanul urmărește personaje care „încearcă să continue ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat” deoarece nu se mai poate face nimic altceva, o lipsă de explicație definită de scriitor drept „total opusă codurilor science-fiction”. Această abordare constituie, pentru autor, o modalitate de a „aboli frontierele dintre genuri”, demers pe care încearcă să îl realizeze încă de la începutul carierei sale, acum peste 50 de ani. * Sursa foto: The Booker Prizes / Facebook.com AGERPRES/(AS-redactor: Simona Tatu, editor online: Gabriela Badea)