O descoperire arheologică realizată în Czulice, un sat din apropiere de Cracovia, a adus la iveală un mormânt din secolul al IV-lea d.Hr. care ascunde un mister profund legat de practicile funerare ale confederației hunice. În interiorul mormântului plan au fost găsite scheletele a doi copii de aproximativ aceeași vârstă (între 7 și 9 ani), dar cu origeni etnice, statut social și ritualuri funerare distincte, alături de rămășițele unor animale de companie: un câine, o pisică și o corbijă.
Primul copil, un băiat hunic de origine asiatică (probabil din zona actualului Kazahstan sau Kârgâzstan), provenea dintr-o familie de elită. Acesta prezenta deformare craniană artificială, o marcă a statutului social înalt și a identității etnice printre popoarele nomade ale stepelor. A fost înmormântat pe spate, cu fața în sus, și însoțit de un inventar bogat: podoabe din aur și argint, un cuțit de fier și un vas de lut. Analiza ADN-ului a confirmat originena sa asiatică.
Al doilea copil, de origine europeană centrală (posibil polonez), avea un statut social inferior, fiind probabil un sclav capturat în urma unui raid hunic. El nu a avut niciun obiect funerars. Ritul său funerar a fost unul neobișnuit și macabru: inițial a fost așezat cu fața în jos, cu capul îndreptat în direcție opusă celui al băiatului hunic, iar ulterior craniul i-a fost mutat lângă picioarele copilului de elită. Mai mult, analiza osoasă sugerează că trupul său a fost supus unui ritual de fierbere înainte de înmormântare, posibil pentru a prepara un sacrificiu uman în vederea urmării stăpânului său în lumea de dincolo.
Studiul, publicat în revista Journal of Archaeological Science: Reports, a fost realizat de o echipă condusă de arheologul Jakub Niebylski și de antropologul Anita Szczepanek, de la Academia Poloneză de Științe. Ipoteza principală este că cei doi au fost înmormântați între anii 395 și 418 d.Hr. Băiatul hunic a murit probabil de leucemie sau anemie severă, în timp ce copilul european a fost sacrificat alături de animale pentru a-l servi în viața de apoi. Deformarea craniană a fost identificată ca un marker cultural specific hunilor, confirmând prezența acestei confederații în sudul Poloniei în perioada migrațiilor.