Sonia Gandhi oferă o privire asupra temperamentului premitrului prim-ministru al Indiei, Indira Gandhi, și al reacțiilor sale bruște, în memoriile sale recent publicate, 'Belonging: A Journey of Love'. Cartea descrie modul în care primele sale luni de căsnicie cu Rajiv Gandhi au fost marcate de exploziile de mânie ale soacrei sale, care puteau lăsa personalul și rudele vizibil tulburate.
Sonia Gandhi rememorează incidente în care Indira Gandhi aplica pedepse simbolice membrilor personalului sau liderilor Congresului. Un angajat care uita în mod repetat să o avertizeze despre o ședință importantă era obligat să stea într-un colț al camerei, în timp ce alții se grăbeau să-l iasă din greșeală. Într-un alt caz, un lider vechi al partidului, îmbrăcat în kurta și dhoti, a fost găsit stând imobil, cu fața la perete, în spațiul privat al familiei.
O altă formă de a-și exprima nemulțumirea era ignorarea completă a persoanei ofensatoare, timp de zile. Mânia indicii se manifesta și la masă, în special după interacțiuni tensionate cu opoziția în Parlament; într-un astfel de caz, Indira Gandhi a împins talerul său spre celălalt capăt al mesei lungi, în acces de furie.
Aceste izbucniri tulburau-o pe Sonia Gandhi, amintindu-i de temperamentul tatălui său. Deși Rajiv o liniștea spunându-i să nu se sperie deoarece situația va trece rapid, Sonia mărturisește că până când a învățat-o bine pe Indira, era cuprinsă de anxietate și tremura de frică. De obicei, Indira își regretsă ulterior comportamentul și căuta modalități de a-și cere scuze celor jigniți.
În afară de momentele de tensiune, memoriile descriu și rutina domestică prin care Indira Gandhi găsea calmul. Îi plăcea să sorteze vechile fotografii după dată, să organizeze sareele și șalurile kashmiriene vechi în pachete distincte, uneori asignându-le rudelor, și să păstreze articolele purtate ocazional, dar în stare bună. Frecvența acestor momente tensionate a scăzut gradual după ce Indira Gandhi a devenit bunică, prezența nepoților având un efect calmant și relaxant asupra ei.