Odiseea unui mare savant român: Ștefan Odobleja

Viața și opera lui Ștefan Odobleja, medic militar, psiholog și precursor al ciberneticii, de la naștere în Mehedinți la recunoașterea postumă și disputa cu Norbert Wiener.

Odiseea unui mare savant român: Ștefan Odobleja

Ștefan Odobleja s-a născut la 13 octombrie 1902 în satul Izvorul Aneștilor din județul Mehedinți. A studiat la Liceul „Traian” din Drobeta-Turnu Severin și a continuat la Facultatea de Medicină din București, unde a primit o bursă. A fost medic militar, psiholog și scriitor, semnând peste 50.000 de pagini, în mare parte publicate după moartea sa în 1978.

Cartea sa Psihologia consonantistă / Psychologie consonantiste, apărută în două volume la Lugoj în 1938 și 1939, conține peste 300 de desene realizate de autor și marchează elemente fundamentale ale ciberneticii. Prin termenul „consonantist” Odobleja desemna tendința specifică diferitelor tipuri de sisteme către o stare de organizare internă și de echilibrare cu mediul înconjurător. El a descris funcțiile psihologice printr-o schemă generală a unui sistem cibernetic în care organele de simț sunt intrările, iar mușchii sunt ieșirile, susținând că „psihicul este un sistem constituit din multiple elemente dinamice, reversibile, asociate”.

Operei i s-a opus un destin nefavorabil. În contextul încordării internaționale prebelice, Librairie Maloine, deținătoarea copyright-ului pentru ediția franceză, a reușit să difuzeze circa 20 de exemplare la biblioteci universitare și medicale din lume și alte 20 la specialiști străini. Odobleja i-a trimis cinci exemplare generalului medic militar american William Seaman Bainbridge, participant la Congresul Național de Medicină Militară de la București, 8–12 iulie 1937, acesta asigurându-l că le va plasa în locuri indicate.

Autorul a publicat Psihologia consonantistă și cibernetica cu o prefață semnată de Mihai Golu, apărută în anul decesului său, 1978. În 1948, la trei ani de la încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, Norbert Wiener a publicat la Paris Cibernetica: controlul și comunicarea la animal și mașină, reluând fără menționarea provenienței multe dintre ideile lui Odobleja și primind calificativul unanim de „părinte al ciberneticii”. În România postbelică, guvernul socialist-stalinist a declarat cibernetica „știință a naturii capitaliste”, iar Odobleja a fost pus sub supraveghere și arestat la domiciliu.

Într-un interviu acordat scriitorului și jurnalistului mehedințean Valeriu Armeanu, Odobleja a declarat: „Cui crezi că ar mai folosi acest adevăr (teoria sa originală – n.n.) și, mai ales, cui ar mai conveni? Chiar la noi în țară sunt foarte mulți adepți ai lui N. Wiener. Mi i-aș face dușmani pe toți. La ce bun? Eu m-am împăcat cu soarta și cu lumea. Ce să fac dacă așa mi-a fost dat? Eu am studiat principiile ciberneticii într-o cameră, finanțat de greutăți și de griji, Wiener a studiat în laboratoare, finanțat de Rockefeller și împrejmuit de tot felul de colaboratori pe care i-a plătit bine. Sigur că dreptatea va fi de partea celui mai tare. Te rog foarte mult, lasă-mă să rămân un anonim… Crezi că mi-a fost ușor când am văzut că truda mea de-o viață este pusă la stâlpul infamiei și scuipată de tot felul de nătărăi care nu știau bine nici tabla înmulțirii?”.

Valeriu Armeanu își amintește momentul în care o revistă clujeană a pus în circulație numele marelui om de știință dat universalității de un sat mic din Oltenia: Ștefan Odobleja. A urmat o campanie de presă începând din primăvara anului 1974, susținută de redactorii revistei Flacăra și, personal, de scriitorul și jurnalistul Adrian Păunescu.

După pensionare, Odobleja s-a retras într-un sat mehedințean, trăind în sărăcie. Participa la cenaclurile de literatură din Drobeta-Turnu Severin, uimind prin forța de expunere sistematică a ideilor și prin puterea imensă de lectură și sinteză; potrivit unor mărturii, obișnuia să împrumute de la bibliotecă chiar 30 de cărți în același timp. Din cauza unei maladii grave, nu a ajuns la al IV-lea Congres Internațional de Cibernetică de la Amsterdam din august 1978; comunicarea sa pregătită în limba engleză, Diversity and unity in cybernetics, a fost prezentată de Stelian Bajureanu, primul doctorat în cibernetică din lume.

Postum, meritele lui Odobleja au fost recunoscute: a fost primit în Academia Română, i-au fost publicate în numeroase ediții cărțile și studiile, printre care Psihologia consonantistă și lucrări medicale din anii 1928–1934. S-a înființat Facultatea de Cibernetică din București; două licee, Spitalul Militar de Urgență din Craiova, o stradă și satul natal îi poartă numele. La Drobeta-Turnu Severin, Arhivele Naționale păstrează Fondul personal Ștefan Odobleja, cu mii de pagini de manuscrise.

Academicianul Constantin Bălăceanu-Stolnici a afirmat: „Meritul lui Ștefan Odobleja este foarte mare. Este acela de a fi introdus în psihologie principiul conexiunii inverse a sistemelor circulare și de a fi creat o teorie – teoria consonantistă a psihologiei. El spunea despre cartea lui că este doar un rezumat și că ar vrea să scrie un tratat în mai multe volume. Psihologia consonantistă este și rămâne un lucru extrem de interesant, care, însă, nu a găsit ecou foarte mare în literatura străină.” Pe plan internațional, în 1982 la Lugano a luat ființă Academia de Cibernetică din Elveția, la crearea căreia a contribuit financiar prof. dr. Iosif Constantin Drăgan de etnie română.

Savantul a fost înmormântat în Cimitirul Ortodox din Drobeta-Turnu Severin; monumentul funerar din bronz, alcătuit dintr-o elipsă/feed-back-ul, un cub/viața spirituală și o sferă/viața materială, a fost furat. În 2010 a fost reînhumat în Cimitirul Ortodox „Sfântul Gheorghe” din același municipiu, în sectorul rezervat eroilor neamului. Odobleja a fost ofițer și medic militar în armata regală română în cel de-al Doilea Război Mondial.

Categorii:
Entități:
Etichete:

Vezi sursa originală