Opinie: Petru Clej descrie politica românească a ultimilor doi ani ca fiind „aiuritoare” și „corabia fără cârmaci”

O opinie publicată pe G4Media, semnată de Petru Clej, descrie ultimii doi ani din politica românească (noiembrie 2024 – noiembrie 2026) drept „aiuritori” și „bizari”, într-o perioadă marcată de consecințe potențial devastatoare. Autorul, care afirmă că nu are partipris în politica din România, construiește analiza bazată pe observarea directă a scrutinelor desfășurate în Diaspora, în special la Londra. Perspectivei privind criza politică i se adaugă critica la adresa liderilor. Petru Clej relatează o intervenție din noiembrie 2024, la Londra, atunci când a solicitat prim-ministrului Marcel Ciolacu să precizeze cine a plătit zborurile private către Monaco. Premierul a negat deplasarea, făcând o glumă asupra tatălui său, iar ulterior Ciolacu ar fi atribuit eșecului său inițial din turul întâs al alegerilor prezidențiale acoperirii media negative de către G4Media, susținând că aceasta l-ar fi favorizat pe rivalul său din turul doi. Observațiile din secțiile de votare din Londra (22–24 noiembrie 2024) au relevat o popularitate majoră a candidatului Călin Georgescu în rândul clasei muncitoare diasporice, care își extragea informațiile predominant din TikTok. Georgescu a obținut aproape jumătate dintre cele ~150.000 de voturi exprimate în UK, în timp ce candidata USR, Elena Lasconi, a obținut un sfert din voturi. Petru Clej descrieLasconi ca având un „grad redus de alfabetizare politică”, citând faptul că informațiile sale despre conflictul din Gaza proveneau de la fiica sa militantă pro-palestiniană. La alegerile parlamentare din noiembrie 2024, votanții londonezi au susținut în majoritate partidele AUR, SOS România și POT, formțiuni considerate extremiste de dreapta, pilotate de George Simion, Diana Șoșoacă și Călin Georgescu. Rezultatele au dus la un record istoric: peste un terț din parlamentul ales în 2024 aparținea acestor partide. Susținătorii acestor formațiuni și-au manifestat sprijinul prin lozinca „Turul 2 înapoi!” după anularea turului II al alegerilor prezidențiale de către Curtea Constituțională, eveniment atribuit de autorități unei ingerințe externe rusești. Autorul detaliază evenimentele legislative și politice ulterioare, inclusiv formarea guvernului Ciolacu (PSD-PNL-USD-UDMR), expirarea mandatului președintelui Klaus Iohannis și prelungirea acestuia până la demisia lui Ilie Bolojan în februarie 2025. Alegerile prezidențiale repetate din mai 2025 s-au desfășurat fără Călin Georgescu și Diana Șoșoacă, amândoi fiind descalificați și cercetați penal pentru tentative de lovitură de stat și propagandă legionară. George Simion a înlocuit pe Georgescu, obținând un sprijin crescut, inclusiv printre votanții neoprotestanți, însă a pierdut în fața lui Nicușor Dan (susținut de USR) la al doilea tur (46,4% față de 53,6%). Contextul este completat de conflicte interne, precum disputa președintelui Nicușor Dan cu Legea Vexler privind negarea Holocaustului și apologia legionară, care a rezistat contestațiilor constituționale și a fost promulgată în decembrie 2025. Deși deficitul bugetar atingea 9% din PIB, guvernul nu a reușit să abordeze criza financiară. Guvernul condus de Marcel Ciolacu și continuat de Ilie Bolojan („guvernul de uniune națională”) a căzut în urma unei moțiuni de cenzură pe 5 mai 2026, inițiată de PSD și sprijinită de forțele extremiste (AUR). După o criză guvernală de cinci luni, parlamentul – a cărui legitimitate este pusă sub semnul întrebării după doi ani de instabilitate – l-a votat pe 20 octombrie 2026 pe Luca Niculescu (fost secretar de stat la MAE, fără afiliere politică) ca premier al unui guvern dominat de PSD, care se aliază informal cu AUR. În acest context de instabilitate cronică, AUR conduce sondajele cu 35-40% intenții de vot, deși este parțial responsabilă de guvernarea anterioară prin suportul pentru moțiunile de cenzură. Concluzia articolului de opinie subliniază o stare generală de frustrare: o clasă politică indolentă, o justiție concentrată pe protecția privilegiilor și o populație descrisă ca fiind parțial analfabetă funcțional și politic. Petru Clej constată că România este asimilată unei „corăbii fără cârmaci”, cu o jumătate de mandat a parlamentului epuizat, președintele Nicușor Dan izolându-se de realitatea poporului care dorește să emigreze și o tradiție democrată slab înrădăcinată comparativ cu anii 90. Opinia continuă cu o comparație istorică și personală. Petru Clej își amintește perioada în care a fost reporter parlamentar la România Liberă între 1990 și 1991, considerând viața politică actuală mediocră și plictisitoare, dar superioră în ceea ce privește diversitatea ideologică. Finalul articolului invocă cuvintele lui Silviu Brucan (ideologul FSN) din 1990, care spunea că vor fi necesari 20 de ani pentru ca românii să deprindă democrația, concluzionând că perioada din ultimele două decenii sugerează că optimismul său ar fi fost, paradoxal, realist.