Din cauza programului încărcat și a responsabililităților zilnice, românii identifică tot mai greu spațiu în calendarul lor pentru a se întâlni cu prietenii. Fenomenul inversează modelele anterioare, când locuințele erau frecventate de rude și cunoștințe, iar interacțiunile reale sunt înlocuite de conversațiile digitale, ducând la izolare socială, conform specialiștilor.
Robert, un tânăr de 19 ani, mărturisește că și-a tăiat majoritatea relațiilor de prietenie pentru a se concentra asupra carierei, reflectând o tendință de reducere a cercului social.
Între obligațiile de la serviciu și cele domestice, chiar și o simplă cafea cu prietenii devine dificil de programat. Promisiunile de a se întâlni „săptămâna viitoare” se prelungesc adesea până la luna următoare.
Iluzia conectării online distanțează oamenii fizic. Psihologul Mihaela Rus explică faptul că conversațiile digitale consumă resurse emoționale fără a genera apropierea autentică oferită de interacțiunea față în față. Pandemia a contribuit la dezvoltarea acestei dependențe de mediul virtual.
Suprasolicitarea profesională și familială determină oamenii să preferă intimitatea casei în detrimentul socializării, explicație susținută de psihologul Mihaela Rus. Sociologul Antonio Amuza completează că, după vârsta de 30 de ani, formarea de noi prietenii este mai dificilă, relațiile rămânând ancorate în grupurile formate în tinerețe.
Anca Boalca, psiholog și invitat al emisiunii Observator 16, explică mecanismele din spatele preferinței pentru singurătate și impactul acestora asupra relațiilor interpersonale.
Dezbaterile subliniază dificultatea menținerii contactului cu prieteni existente și construcția unor noi legături, datorită deconectării emoționale progresive.
Psihologa Anca Boalca atrage atenția asupra necesității investiții active în prietenie, definind aceasta prin prisma afectului și a emoțiilor.
Interogatoriile prezentatorului evidențiază complexitatea investiției emoționale, mergând dincolo de simpla preocupare pentru dimensiunea afectivă a relației.
Construirea relațiilor de durată depinde, alături de afect, de variable precum timpul, distanța geografică sau problemele individuale care intervin în relație. Prezentarea schimbării dinamicii relațiilor de prietenie în timp, întrebând dacă aceste relații au funcționat diferit în trecut. Disponibilitatea emoțională scăzută este atribuită lipsei unei funcții clare în relațiile de prietenie contemporane. Importanța autoanalizei privind gradul de implicare dorit în întreținerea prieteniilor. Schimbarea valorilor sau a intereselor comune duce la apariția problemelor fantomă, precum afirmația «nu am timp», care deghizează adesea pierderea interesului de a continua relația. Oboseala și presiunile economice precum scumpirea vieții erodează energia necesară interacțiunilor reale, chiar și atunci când persoana dorește să mențină legătura și se simte copleșită de stres. Soluția propusă este comunicarea onestă privind limitele personale, însă realitatea arată că acest tip de amânare dusese la o cronicizare a distanțării.