Jurnalistul Răzvan Dumitrescu explică pe Facebook de ce partidele din România s-au opus declanșării alegerilor anticipate, argumentând că această manevră urmărea limitarea evoluției partidului AUR în structurile guvernamentale, în ciuda crizei politice din perioada postdecembristă.
Potrivit analizei, anticipatele ar fi împiedicat formarea de mici partide suveraniste care să captiveze voturi de la formațiunea lui George Simion, scopul fiind scăderea AUR sub pragul psihologic de 30% în sondaje.
Jurnalistul citează de pe Facebook: «Dacă făceau ANTICIPATE nu mai aveau cum să deruleze schema următoare... E suficient că trei, patru astfel de formațiuni să ciupească fiecare 1%-2% procente pentru că AUR să piardă cam 6% prin schema asta!». Miza era coborârea formațiunii sub pragul de 30%.
«Anticipatele blocau manipularea datelor fixe», susține Dumitrescu, referindu-se la mecanismul prin care refuzul anticipatelor a permis comasarea alegerilor parlamentare cu cele locale, o situație care dezavantajează AUR, care nu are structuri în teritoriu.
Exemplul concret este dat de alegerile europarlamentare din 2024, comasate cu cele locale, unde AUR a obținut 14,93%, comparativ cu 18,30% la parlamentarele din noiembrie. «Dacă aveau loc alegeri ANTICIPATE nu mai puteau comasa parlamentarele cu localele! Asta e rețetă verificată prin care partidele cu structuri în teritoriu sunt avantajate, în dauna celor care nu au așa ceva. AUR nu are...», afirmă jurnalistul, care menționează că pentru ca aceste manevre să funcționeze e nevoie de timp și de 168 de zile de criză.
Referindu-se la conceptul de «manipulare a datelor fixe», Dumitrescu explică că alterarea calendarului electoral constituie o formă de influențare a rezultatelor, diferită de falsificarea voturilor directe.
Analiza include și un scenariu privind Franța: o eventuală demisie a președintelui Emmanuel Macron ar putea duce la alegeri anticipate, schimbând configurația politicii franceze și afectând șansele candidatei Marine Le Pen și ale lui Jean-Luc Mélenchon.
În Franța, incertitudinea juridică a Marinei Le Pen ar putea fi consolidată de un scrutin anticipat, în timp ce Christine Lagarde ar fi putut teoretic intra în cursa prezidențială, deși negă orice intenție.
Jurnalistul face paralele cu experiența României, unde comasarea scrutinelor este văzută ca un instrument politic pentru a favoriza partidele cu rădăcini locale, în detrimentul forțelor fără prezență teritorială extinsă.
Răzvan Dumitrescu încheie cu observația că «pentru ca toate astea să se întâmple e nevoie de timp» și că criza politică din România a fost un factor determinant pentru ca «manipularea datelor fixe» să se poată derula.
Jurnalistul susține că particulelor suveraniste ar fi putut să dispare din parlament prin capturarea a 1%-2% din voturile care altfel ar fi mers la AUR.
Analiza precizează că manipularea datelor fixe se referă la schimbarea contextului electoral, nu la falsificarea efectivă a buletinelor de vot.
Scopul declarat al opoziției față de anticipare ar fi fost blocarea acestei «scheme» elaborate de elitele politice românești.
Se menționează că refuzul alegerilor anticipate a fost o condiție necesară pentru ca planul de comasare a scrutinelor să devină operațional.