Publicația Spot Media consideră că dezbaterea publică declanșată între Bogdan Aurescu și Răzvan Nicolescu privind perimetrul Neptun Deep se adresează doar intereselor Rusiei, transformând o neînțelegere semantică în prilej de propagandă pentru Moscova. Opinia însemnează că decizia lui Bogdan Aurescu de a pune în lumină succesele sale din procesul de la Haga este percepută de autorul textului ca o auto-lăudare excesivă. Contextul disputei este reluat: Răzvan Nicolescu, președinte al Agenției Europene de Reglementare în Energie între 2014 și 2016, a reafirmat poziția conform cărea perimetrul Neptun Deep nu a fost niciodată disputat cu un alt stat, avertizând asupra riscurilor de securitate. Confirmația datelor juridice oferite de Aurescu: acesta a trimis hărți care arată că aproximativ jumătate din Neptun Deep se află în zona revendicată istoric de Ucraina. Nicolescu continuă să insiste pe ideea că zona a aparținut întotdeauna României și nu a fost supusă unor disputări valide din partea Ucrainei. Spot Media atrage atenția asupra unui aspect geopolitic crucial: licența pentru perimetrele vecine soluționate la Haga (Trident) aparține în mare parte companiei rusești Lukoil. Analiza subliniază că decizia Curții de la Haga din 2009 a fost unanimă și definitivă, România obținând 9.700 de kilometri pătrați, ceea ce sugerează absența unui risc juridic real pentru exploatarea gazelor. Autorul textului sugerează că demersul lui Nicolescu ar putea fi o mișcare de război hibrid, oricum ar fi interpretată de adversarii Rusiei. Textul conclude că problema este de natură semantică și politică, nu juridică. Se evidenziază motivația lui Aurescu: transformarea capitolului simbolic al procesului de la Haga într-un succes economic concret cu intrarea în producție a Neptun Deep în 2027. Contextul acordului energetic dintre România și Ucraina din martie 2026, criticat de AUR și PSD, care prevede stocarea gazelor Neptun Deep în rezervoarele ucrainene. Dezbaterea este văzută ca un instrument suvernist care poate fi folosit atât de Kiev, cât și de Occident, împotriva intereselor directe ale României. Parafrazarea comentariului istoricului britanic Dennis Deletant (DW) conform căruia Vladimir Putin viza resursele energetice ucrainene atribuite de Curtea de la Haga în 2009. Interpretarea Zonei Delimitate la Haga ca fiind o prelungire a interesului rusesc la Gurile Dunării. Detalii despre perimetrul Trident, unde licența Lukoil (88%) a fost refuzată la prelungire, iar Guvernul a invocat un act normativ pentru preluarea acesteia de către Romgaz. Observația ironică a autorului: dezbaterea publică se poartă pe Neptun Deep tocmai când se decide controlul perimetrului cel mai consistent din zona câștigată la Haga. Reiterarea concluziei că, deși documentele indică faptul că Ucraina a dorit o parte din Neptun Deep, juridic disputa nu mai există. Subiectul este descris ca un „cadou pentru Rusia”, care are pregătite deja narrativele propagandistice. Primul argument al propagandei ruse: „amenințarea pentru Neptun Deep vine din Ucraina”, ilustrat prin incidentul dronei de la Neptun Deep, unde Moscova a încercat să dea vina pe Kiev. Al doilea argument al Kremlinului: „România are pretenții teritoriale asupra Ucrainei”, folosit anterior în cazul declarațiilor extremistelor pro-ruse Călin Georgescu și Diana Șoșoacă. Al treilea argument: polarizarea internă a României. O ceartă publică între judecătorul CIJ și fostul ministru al Energiei alimentează ideea oficialilor ruși că românii ar dori să oprească războiul din Ucraina oricum și oricând.
Fostul ministru de Externe, Bogdan Aurescu, a reamintit, la o conferință la Facultatea de Drept din București, victoria României în litigiul cu Ucraina privind delimitarea mării, menționând obținerea unei porțiuni din perimetrul Neptun Deep, conform stiripesurse.ro (7 noiembrie 2026). Răzvan Nicolescu, fost ministru al Energiei și judecător la Curtea Internațională de Justiție, a contrazis public afirmațiile lui Aurescu, susținând pe Facebook că zona Neptun Deep nu a făcut niciodată obiectul unei dispute cu un alt stat, avertisment care ar putea genera „riscuri de siguranță și securitate pentru proiect”. Aurescu a răspuns prin distribuirea de hărți către redacții, subliniind că aproximativ 50% din suprafața Neptun Deep se suprapune cu zona pe care Ucraina a revendicat-o în negocieri și în fața instanței de la Haga (8 noiembrie 2026). Nicolescu a reiterat că blocul Neptun, programat să intre în producție în 2027, a aparținut întotdeauna României. El a avertizat totodată că exploatarea perimetrelor vecine, soluționate la Haga, este dominată de licența companiei rusești Lukoil.
Prin decizia unanimă și definitivă din 3 februarie 2009, Curtea de la Haga a alocat României 79,34% din spațiul disputat, echivalând cu 9.700 de kilometri pătrați. Analiza indică o discrepanță între tensiunile politice și realitatea juridică: nu există risc legal pentru România, iar demersul lui Aurescu vizizează transformarea capitalului simbolic din 2009 într-un succes economic concret cu intrarea în funcțiune a Neptun Deep în 2027. Disputa survine în contextul unui acord energetic din martie 2026, criticized de AUR și PSD, care prevede stocarea gazelor românești din Neptun Deep în rezervorul subteran ucrainean pentru a acoperi necesarul Kievului. Controversa privind posesia istorică transformă disputa într-un instrument suveranist utilizabil atât de Kiev, cât și de Occident împotriva intereselor directe ale Bucureștiului.
Istoricul Dennis Deletant a explicat pentru DW că Vladimir Putin, la anexarea Crimeei, viza resursele energetice ucrainene atribuite prin decizia Curții de la Haga, iar zona delimitată reprezintă o prelungire a interesului rusesc la Gurile Dunării. Miza reală a discuției ține de perimetrul Trident, la 170 km de țărm, unde Guvernul a refuzat prelungirea licenței pentru Lukoil (88%) în favoarea Romgaz, potrivit autorității de reglementare. Deși documentele arată că Ucraina a dorit o parte din Neptun Deep, din punct de vedere juridic nu mai există nicio dispută activă.
Neatârnarea semnalată în mijlocul tensiunilor din Marea Neagră oferă Kremlinului prilejul de a promova narative specifice: „Amenințarea pentru Neptun Deep vine din Ucraina”: un unguar folosit deja după incidentul cu o dronă maritimă doborâtă de avioanele române, când diplomația rusă a încercat să scape de responsabilitate Moscova. „România are pretenții teritoriale asupra Ucrainei”: o teză falsă repetată de Rusía, utilizată și în cazul declarațiilor pro-ruse ale lui Călin Georgescu și Diana Șoșoacă privind Bucovina, Republica Moldova sau Insula Șerpilor. Polarizarea internă: o conflict public între un judecător de la CIDJ și un fost ministru alimentează narativul oficialilor ruși despre dorința românilor de a opri războiul din Ucraina „repede și indiferent de condiții”. Acest raport este semnat de Sabina Fati pentru DW.