Un program de educație de grup recent dezvoltat pentru adolescenții cu tulburări din spectrul autist (TSA) poate contribui la obținerea de cunoștințe despre sexualitate și la reducerea comportamentelor nepotrivite, relevă rezultatele unui studiu publicat în revista Archives of Sexual Behavior. Cercetătorii de la Centro Aita din Roma, Italia, conduși de Giulia Giovagnoli și colegii săi, subliniază beneficiile oferirii unei educații romantice și sexuale specializate acestui grup. Studiul sugerează că învățarea bazată pe grupuri de perechi poate ajuta la reducerea decalajului din educația pentru sănătatea sexuală a adolescenților autiști.
Deși autismul este caracterizat prin interese restrânse și dificultăți în comunicarea socială, adolescenții cu TSA trec prin pubertate fizică normală și manifestă dorințe tipice pentru relații romantice și sexuale. Aceștia se confruntă însă cu provocări legate de cogniția socială, putând pierde regulile sociale implicite care ghidează întâlnirile romantice. Lipsa capacității intuitive de a citi intențiile sau emoțiile celorlalți poate face ca inițierea și menținerea unor relații romantice să fie extrem de stresante. Spre deosebire de coechipierii neurotipici, adolescenții autiști sunt adesea excluși din schimburile sociale informale, ceea ce îi determină să se bazeze pe internet sau pe materiale pornografice pentru informații despre sănătatea sexuală, surse care transmit adesea reguli sociale incorecte sau dăunătoare.
Lipsa unei educații formale îi lasă pe tinerii autiști vulnerabili la abuz sexual sau la angajarea unor comportamente care pot fi interpretate ca ofensatoare de către societate. Multe persoane cu autism se luptă cu „teoria minții” (capacitatea de a înțelege că alții au gânduri, sentimente și credințe diferite), ceea ce poate duce la imposibilitatea recunoașterii intențiilor malevole sau la angajarea unor acte precum masturbarea publică, urmărirea sau atingerile nepotrivite din cauza necunoașterii limitelor dintre spațiul public și cel privat.
Pentru a remedia acest gol educațional, echipa condusă de Giovagnoli a desfășurat un studiu pilot cu 17 băieți cu vârste cuprinse între 12 și 18 ani, toți având un diagnostic de autism fără dizabilități intelectuale și abilități lingvistice fluide. Participanții nu au avut istoric cunoscut de traumă sexuală și nu au participat anterior la programe de educație sexuală. Băieții au fost împărțiți în trei grupuri mici, fiecare participant urmând zece sesiuni de instruire, cu intervale de două săptămâni, fiecare sesiune durând 90 de minute. Sesiunile au fost conduse de doi psihologi și au inclus utilizarea de mijloace vizuale, videoclipuri, documentare și exerciții de joc de rol.
Curriculumul programului a acoperit o gamă largă de subiecte, începând cu anatomia de bază, pubertatea și igiena personală, până la concepte abstracte precum consimțământul, recunoașterea emoțiilor și navigarea într-o întâlnire romantică. Formatul de grup a fost ales special pentru a permite participanților să interacționeze cu colegii și să exerseze abilități noi. Pentru a monitoriza efectele programului, cercetătorii au solicitat părinților să completeze chestionare specializate în trei momente: înainte de începutul programului, imediat după finalizare și la trei luni distanță. Chestionarul a măsurat cinci categorii distincte: comportamente sociale, conștientizarea intimității, cunoștințele despre educația sexuală, comportamentele sexuale reale și îngrijorările părinților.
Rezultatele au arătat o creștere semnificativă a cunoștințelor sexuale ale băieților imediat după încheierea programului, aceasta fiind vizibilă și la trei luni după finalizare. De asemenea, părinții au raportat o scădere a comportamentelor sexuale nepotrivite imediat după program. Totuși, reducerea acestor comportamente nu a persistat în perioada de trei luni. Cercetătorii suspectează că, deși băieții au învățat comportamentul corect, au avut dificultăți în aplicarea acelorași reguli în viața reală pe termen lung. Programul nu a produs schimbări statistice semnificative în comportamentele sociale generale, în înțelegerea intimității sau în îngrijorările părinților.
Autorii studiului, care a fost publicat în revista Sexual and Romantic Relationships in Youth with Autism Spectrum Disorder: Preliminary Report of an Italian Psychosexual Training Program, au notat limitele cercetării, inclusiv lipsa unui grup de control, ceea ce nu permite o dovadă definitivă a cauzalității. Alte limitări includ faptul că eșantionul a inclus doar participanți de sex masculin, așa că efectele asupra fetelor rămân necunoscute, și dependența de rapoartele părinților. Pentru viitor, cercetătorii sugerează includerea sesiunilor paralele pentru părinți și evaluarea directă a experienței adolescenților pentru a îmbunătăți sustenabilitatea intervenției.