ACTUALIZARE Cercetarea de la Cambridge: Terapia ARNm „retresc” celulele inimii deteriorate după infarct
Un studiu realizat de cercetătorii de la Universitatea Cambridge și publicat în revista *Nature Cardiovascular Research* a demonstrat posibilitatea regenerării țesutului muscular cardiac deteriorat de un infarct. Protocolul experimental vizează mecanismul de reactivare celulară, argumentând că celulele miocardice, considerate anterior incapabile de autoréparare, pot fi stimulate să se divide și să restaureze funcția inimii.
Mecanismul terapeutic implică administrarea de ARNm (ARN mesager) pentru a activa temporar două proteine specifice în interiorul celulelor cardiace: Myc și Cyclin T1. Această activare are ca scop promovarea diviziunii celulare, permițând celulelor deteriorate să se regenereze și să restaureze funcția mușchiului cardiac afectat. Tratamentul utilizează terapia cu ARNm pentru a activa temporar două proteine din interiorul celulelor cardiace, numite Myc și Cyclin T1, promovând repararea țesutului cardiac.
În experimentul pe șoareci după infarct, terapia a fost asociată cu o bătaie a inimii mai puternică. Cantitatea de sânge pompată la fiecare bătaie a crescut cu aproximativ 10% față de grupul martor, care a primit un tratament simulat.
Deși studiul se concentrează inițial pe modelul animal, cercetătorii de la Cambridge subliniază implicațiile clinice potențiale. Echipa notează că, deși tratamentul nu constituie încă un leac complet pentru insuficiența cardiacă, îmbunătățirile modeste ale funcției cardiace sunt strâns asociate, în practica medicală, cu o rată mai scăzută a mortalității. De asemenea, aceste îmbunătățiri ar putea spori capacitatea pacienților de a desfășura activități zilnice normale.
Catherine Wilson, co-autoare principală a studiului, a evidențiat importanța acestei descoperiri în contextul lipsei unui tratament curativ pentru insuficiența cardiacă. Conform declarației sale, abordarea actuală ar putea avea un impact substanțial asupra calității vieții a milioane de pacienți de pretutindeni, oferind o soluție promițătoare pentru o afecțiune cronică și debilitantă. Catherine Wilson, co-autoare principală a studiului, a declarat că „acestea sunt rezultate cu adevărat interesante. Nu există leac pentru insuficiența cardiacă, iar tratamentul nostru ar putea avea un impact semnificativ asupra calității vieții a milioane de oameni din întreaga lume”.
Echipa de cercetători de la Universitatea Cambridge a raportat progrese semnificative în direcția dezvoltării unui posibil tratament pentru bolile cardiace, abordând o provocare majoră: imposibilitatea naturală a celulelor musculare cardiace adulte de a se repara după deteriorare. Descoperirea, descrisă într-un studiu publicat în revista Nature Cardiovascular Research, marchează un pas esențial spre validarea unor terapii care ar putea contracara efectele infarctului miocardic.
Mecanismul terapeutic propus se bazează pe utilizarea terapiei cu ARNm (ARN mesager). Aceasta activează temporar două proteine specifice în interiorul celulelor cardiace – Myc și Cyclin T1. Scopul activării acestor proteine este de a promova diviziunea celulară, permițând celulelor deteriorate să se regenereze și să restaureze funcția mușchiului cardiac afectat.
Terapia a fost testată pe șoareci după un infarct. Cantitatea de sânge pompată la fiecare bătaie a crescut cu aproximativ 10% față de grupul martor, care a primit un tratament simulat.
Deși studiul se concentrează inițial pe modelul animal, cercetătorii subliniază implicațiile clinice potențiale. Echipa de la Cambridge notează că, deși tratamentul nu constituie încă un leac complet pentru insuficiența cardiacă, chiar și îmbunătățiri modeste ale funcției cardiace sunt strâns asociate, în practica medicală, cu o rată mai scăzută a mortalității. De asemenea, aceste îmbunătățiri ar putea spori capacitatea pacienților de a desfășura activități zilnice normale.
Catherine Wilson, co-autoare principală a studiului, a evidențiat importanța descoperirii în contextul lipsa unui tratament curativ pentru insuficiența cardiacă. Conform declarației sale, abordarea actuală ar putea avea un impact substanțial asupra calității vieții a milioane de pacienți de pretutindeni, oferind o soluție promițătoare pentru o afecțiune cronică și debilitantă.