Bureau of Income Tax Appellate Tribunal (ITAT) din Jaipur a emis pe 6 octombrie 2026 o decizie favorabilă unui contribuabil care se confrunta cu controale ale autorităților fiscale locale. Incidentul s-a produs după ce omul a cumpărat o proprietate în valoare de 2,02 milioane de rupii (Rs 20,23 lakh) și a depus în conturile bancare sume în numerar de 1,30 milioane de rupii (Rs 13,04 lakh), fără a fi prezentat anterior declarații de venit. Autoritatea fiscală a interpretat aceste plăți drept venituri inexplicabile, adăugând totalul suma de aproximativ 3,33 milioane de rupii la baza sa de impozitare.
Procesul legal a progresat pe etape, Comisia Contestațiilor Fiscale (Commissioner of Income Tax - Appeals) eliminând deja adăugarea legată de cumpărarea proprietății, dar păstrând cea legată de depozitele în numerar. Contribuabilul a decis să conteste această a doua decizie la ITAT. Avocatul său a argumentat că suma în cauză provine din vânzarea unor bijuterii aurite vechi deținute de mama plângerului. Conform expertizei efectuate în 2011, bijuteriile valoreau aproximativ 1,83 milioane de rupii, iar mama acestuia ar fi vândut 642,300 grame de aur pentru suma de 1,61 milioane de rupii, dându-i ulterior fiului său suma de 1,6 milioane de rupii cu titlu de dar.
Oficialul fiscal a inițial respins explicația, deoarece facturile de vânzare nu listau itemii individuali de aur, ci doar greutatea totală, existând mici discrepanțe între greutatea raportată în evaluare și cantitatea vândută reală. Apărătorii au contra-argumentat că practica comercială uzuală în industria bijuteriilor presupune vânzarea aurului vechi bazată pe greutatea bruta, fără descrierea detaliată a fiecărui obiect.
La final, ITAT Jaipur a considerat explicația solidă, bazându-se pe un testament notarial (gift deed) semnat de doi martori, care oficializa donația, precum și pe evaluarea făcută de un evaluator autorizat (registered valuer). Tribunalul a observat că banii au fost depuși în intervalul 4 februarie – 31 martie 2012 într-un total de 1,605 milioane de rupii. Dispoziția finală a menționat că donația a fost un act familial valid, conform Secțiunii 2(41) a legislației fiscale indiene, și a ordonat eliminarea integrală a adăugării impuse de funcționari.