Statele membre ale Uniunii Europene se află în căutare unui trimis unic care să le reprezinte interesele în viitoarele discuții de pace pentru Ucraina, motivând această necesitate de teama de a fi marginalizate într-un proces bilateral sau trilaterial dominat de SUA și Rusia, care ar decide soarta conflictului fără consultarea efectivă a Bruxelles-ului. Dezbaterile au loc în cadrul reuniunii liderilor celor 27 de state UE, care se desfășoară la Dublin vineri, fără ca până în acest moment să existe un consens privind numărul de reprezentanți sau identitatea acestora. Totuși, există un acord larg de la Londra până la Kiev asupra principiului că Europa trebuie să participe activ la negocierile care implică Moscova, Kievul și Washingtonul. Divergențele de opinie se manifestă și în răspunsul actorilor geopolitici: Ucraina solicită sprijinul aliaților europeni, în timp ce Rusia se opune participării țărilor europene la tablele de negocieri directe, acuzația motivată de faptul că acestea finanțează și aprovizionează efortul militar ucrainean.
Liderii europeni au formulat poziții clare în timpul summitului Comunității Politice Europene de la Dublin. Președintele Franței, Emmanuel Macron, a subliniat că, fără implicarea europeană, nu mai există sprijin pentru Ucraina, iar dacă suportul american dispare, Europa trebuie să preia responsabilitatea. Premierul britanic Andy Burnham a respins narativul marginalizării, afirmând prezența fermă a vocilor europene în sală. Premiera Italiei, Giorgia Meloni, susține desemnarea unui singur emisar și a criticat demersurile necoordinare, solicitând o decizie formală la Dublin, care să fie concretizată în decembrie. Premierul irlandez Micheal Martin a propus o abordare mai largă, care să includă nu doar Uniunea Europeană, ci și Regatul Unit, Norvegia și Canada. Kremlinul a răspuns printr-o postură fermă: purtătorul de cuvânt Dmitri Peskov a afirmat că Europa nu se va alătura negocierilor decât după ce va desemna un reprezentant, acuzând simultan națiile europene de dezordine și ceartă internă, comparându-le cu „păianjenii dintr-un borcan”.
În interiorul UE, candidații pentru funcția de trimis european sunt identificați: președintele Consiliului European, António Costa, și Înalta Reprezentantă pentru afaceri externe, Kaja Kallas. Costa a definit vocea europeană ca fiind un efort colectiv, care să includă statele membre, UE și NATO. Kallas, bazându-se pe tratate, a susținut că ea și Costa sunt desemnați pentru chestiunile de securitate, punând întrebarea „cine o reprezintă pe Uniunea Europeană”. Formatul E3 (Franța, Germania și Regatul Unit) este avizat de cancelarul german Friedrich Merz ca fiind „dovedit”, deși această configurație ar exclude ceilalți 25 de membri ai UE, nemulțumind statele mici de pe flancul estic. Presa vehiculează și numele președintelui finlandez Alexander Stubb, având în vedere relațiile sale bune cu administrația Trump.
Emisarul american Jared Kushner a oferit o perspectivă asupra dificultății operative: dacă Europa reușește să identifice o singură persoană legitimă care să vorbească în numele ei, aceasta ar constitui o realizare diplomatică superioară simplului act de includere a europenilor în negociere. Premierul leton Andris Kulbergs a subliniat urgența situției, invocând recentele incidente precum atacurile cibernetice, incendiile provocate și atacul cu drone la Leipzig.