O nouă cercetare publicată în The Journal of Sex Research indică faptul că adulții tineri care demonstrează abilitatea de a înțelege și de a împărtăși sentimentele partenerului lor romantic raportează o satisfacție sexuală mai mare și o dorință sexuală mai puternică. Un studiu care a implicat 190 de cupluri a descoperit că a avea un partener empatic este asociat cu o satisfacție sexuală mai mare pentru celălalt partener din relație, deși această legătură nu se extinde la dorința sexuală.
Studiul definește bunăstarea sexuală prin două componente: satisfacția sexuală, care reflectă împlinirea în viața sexuală, și dorința sexuală dyadică, care reprezintă motivația de a fi intim cu un partener specific. Psihologii subliniază că ambele elemente sunt strâns legate de modul în care partenerii gestionează emoțiile, vulnerabilitatea și intimitatea, atât în pat, cât și în afara acestuia. Empatia dyadică, o abilitate interpersonală care ajută cuplurile să navigheze schimbările emoționale, constă în două componente principale: preluarea perspectivelor, capacitatea cognitivă de a vedea punctul de vedere al partenerului, și îngrijorarea empatică, capacitatea emoțională de a simți căldură sau compasiune atunci când un partener se confruntă cu dificultăți. Cu toate acestea, indivizii care sunt în general empatici pot totuși găsi dificil să practice aceste abilități cu un partener romantic în momentele tensionate sau încărcate emoțional. Cercetătorii disting empatia dyadică de responsivitatea partenerului percepută, care este sentimentul că un partener acționează într-un mod grijuliu și de validare într-o interacțiune specifică. Empatia dyadică reprezintă o tendință personală mai largă de a fi conectat la lumea emoțională interioară a unui partener, punând bazele comportamentelor de susținere și ajutând la reglementarea emoțiilor negative care ar putea interfera cu intimitatea.
Lucrările anterioare care au examinat legătura dintre empatie și rezultatele sexuale la cupluri au fost limitate. Un studiu din 2017 realizat pe 255 de cupluri heterosexuali care deveneau părinți pentru prima dată a constatat că persoanele care erau mai empatica față de partenerii lor, precum și acele ale căror parteneri erau mai empatici, raportau în general o dorință și o satisfacție sexuală mai mari. Cu toate acestea, existau excepții, cum ar fi lipsa unei legături între niciuna dintre componentele empatiei și dorința sexuală a femeilor. Tineretea este o etapă formativă în care oamenii încă învață cum să comunice despre intimitate și să combine experiențele sexuale cu legături emoționale mai profunde. Cadrele psihologice, precum teoria interdependenței, propun că rezultatele relațiilor depind nu doar de trăsăturile fiecărei persoane izolat, ci și de modul în care trăsăturile ambilor parteneri se combină și interacționează.
Două studii publicate în 2025 și 2026 de către patru dintre aceiași autori, studiind cupluri de adulți tineri într-un proiect de cercetare similar, au constatat că abilitățile de preluare a perspectivei ale partenerilor interacționau între ele atunci când navigau conflictele din relație. Aceasta a ridicat întrebarea dacă o interacțiune similară apare și în domeniul sexual. Pentru a examina cum empatia fiecărui partener și combinația empatiei ambilor parteneri se relaționează cu bunăstarea sexuală într-o gamă diversă de relații, o echipă de cercetare condusă de Emmanuelle Maindron și Marianne Emond din Departamentul de Psihologie de la Université de Montréal a investigat cupluri de adulți tineri cu orientări_sexuale și identități de gen variate. Emmanuelle Maindron a declarat pentru PsyPost: „Deși empatia este recunoscută pe scară largă ca fiind importantă în relațiile romantice, știm relativ puțin despre cum se leagă aceasta specific de satisfacția și dorința sexuală a cuplurilor.” Ea a explicat că, deoarece sexualitatea este o experiență compartită, cercetătorii au vrut să meargă dincolo de caracteristicile individuale și să înțeleagă cum empatia fiecărui partener s-ar putea raporta la bunăstarea sexuală atât a acestuia, cât și a partenerului său. De asemenea, erau interesați de faptul că abilitățile empatica ale partenerilor ar putea lucra împreună, și nu doar de a examina asocieri separate cu rezultatele sexuale. Concentrându-se asupra cuplurilor de adulți tineri, sperau să înțeleagă mai bine aceste dinamici într-o etapă în care relațiile romantice și abilitățile interpersonale sunt încă în dezvoltare.
Cercetătorii au recrutat 190 de cupluri de adulți tineri vorbitori de franceză, totalizând 380 de indivizi, în Canada, prin anunțuri pe rețelele de socializare, între iulie 2021 și august 2022. Participanții aveau vârste între 18 și 29 de ani, cu o vârstă medie de aproximativ 23,5 ani, și erau împreună de cel puțin două luni, cu o durată medie a relației de puțin sub trei ani. În jur de 68 la sută dintre participanți s-au identificat ca fiindheterosexuali, în timp ce restul s-au identificat ca fiind gay, lesbiene, bise xuale, pansexuale, heteroflexibile, queer sau alte orientări sexuale, iar studiul era deschis cuplurilor monogame, deschise și poliandrile. Chestionarul făcea parte dintr-un proiect mai larg privind comunicarea în cuplu, care includea un chestionar online individual de o oră și o sesiune video de două ore și jumătate. Înainte ca cuplurile să fie încorporate, echipa de cercetare a contactat ambii parteneri pentru a confirma interesul lor independent, iar în timpul sesiunii video, membrii echipei au intervievat fiecare partener separat, cu întrebări paralele despre numele membrilor familiei, zilele de naștere și ieșirile recente, pentru a verifica faptul că formau un cuplu real. Analiza actuală s-a concentrat pe chestionarele online, unde participanții au trebuit să treacă cel puțin două din trei întrebări de verificare a atenției încorporate pentru ca răspunsurile lor să fie incluse.
Pentru a măsura empatia dyadică, participanții au completat un chestionar cu 13 itemi adaptat pentru relațiile romantice, evaluând declarații privind preluarea perspectivelor (de exemplu, încercarea de a vedea partea partenerului într-o dezacord înainte de a lua o decizie) și îngrijorarea empatică (de exemplu, a avea sentimente tenderi și preocupate atunci când un partener este mai puțin norocos). Deoarece itemii privind îngrijorarea empatica nu s-au grupat într-un mod fiabil pe cont propriu în acest eșantion, cercetătorii au folosit scorul combinat de empatie cu 13 itemi pentru analizele lor principale și au efectuat o verificare separată folosind doar cei șase itemi de preluare a perspectivelor. Participanții au evaluat, de asemenea, satisfacția sexuală în cinci perechi de cuvinte (de exemplu, „rea” la „bună” și „neplăcut” la „plăcut”) și au completat un chestionar cu șase itemi care măsoară intensitatea și frecvența dorinței lor de activitate sexuală cu partenerul. Autorii au folosit o metodă statistică concepută pentru perechi care estimează simultan cum trăsăturile unei persoane se relatează la rezultatele sale proprii (cunoscut sub numele de efect actor) și cum acele trăsături se relaționează la rezultatele partenerului său (cunoscut sub numele de efect partener). Aceste modele au luat în considerare durata relației și identitatea de gen, iar cercetătorii au remarcat că testele lor privind dacă scorurile de empatie ale ambilor parteneri interacționau între ele, sau dacă rezultatele diferă în funcție de gen, erau exploratorii.
Analiza a indicat că indivizii care au raportat niveluri mai mari de empatie dyadică tindeau să raporteze o satisfacție sexuală mai mare și o dorință sexuală mai puternică pentru partenerul lor. Relația dintre empatia unei persoane și propria sa satisfacție sexuală a fost mică până la moderată, în timp ce legătura cu propria sa dorință sexuală a fost mai mică și nu s-a menținut la o verificare folosind doar itemii de preluare a perspectivelor. Între parteneri, atunci când o persoană a raportat o empatie dyadică mai mare, partenerul său a tendit, de asemenea, să raporteze o satisfacție sexuală moderat mai mare, în timp ce legătura dintre empatia dyadică a unei persoane și dorința sexuală a partenerului său nu a fost semnificativă statistic. Împreună cu durata relației și genul, modelul a explicat aproximativ 14 la sută din diferențele în satisfacția sexuală și 16 la sută în dorința sexuală. Maindron a explicat: „Asocierile pe care le-am găsit au fost, în general, mici până la moderate, sugerând că empatia este o piesă semnificativă a unei imagini mult mai mari.” Ea a notat că satisfacția sexuală și dorința sunt experiențe complexe, modelate de mulți factori personali, relaționali și contextuali, de aceea nu și-ar fi putut aștepta ca empatia singură să le explice. Totuși, faptul că empatia a fost legată atât de satisfacția sexuală proprie a individului, cât și de satisfacția partenerului său, subliniază potențialul său semnificativ în dinamica relațiilor de zi cu zi.
Când echipa de la Université de Montréal a repetat analiza folosind doar itemii cognitivi de preluare a perspectivelor, rezultatele pentru satisfacția sexuală au rămas consistente: indivizii care au raportat că sunt mai buni în adoptarea punctului de vedere al partenerului lor au raportat o satisfacție sexuală mai mare, iar partenerii lor au făcut la fel. Cu toate acestea, preluarea perspectivelor, prin ea însăși, nu a fost semnificativă statistic în predicția nici a dorinței sexuale proprii, nici a dorinței sexuale a partenerului. Maindron a declarat: „Găsирile noastre sugerează că empatia contează nu doar pentru conexiunea emoțională, ci și pentru bunăstarea sexuală în relațiile romantice.” Ea a adăugat că „concluzia principală este că a te simți înțeles, luând în considerare perspectivele celuilalt și acordând atenție nevoilor reciproce poate fi o parte importantă a unei relații sexuale împlinite.”
Întregul eșantion, cuplurile care au fost împreună mai mult timp tindeau să raporteze o satisfacție sexuală mai scăzută și o dorință sexuală mai scăzută. Bărbații au raportat în medie o dorință sexuală orientată către partener mai mare decât femeile, în timp ce diferența în satisfacția sexuală între bărbați și femei nu a fost semnificativă statistic. În teste exploratorii printre cele 175 de cupluri compuse din bărbați și femei, legăturile dintre empatie și rezultatele sexuale nu au diferit într-un mod semnificativ statistic în funcție de gen.
În testul lor exploratoriu privind modul în care nivelul de empatie al ambilor parteneri lucra împreună, interacțiunea dintre scorurile de empatie dyadică ale celor doi parteneri nu a fost semnificativă statistic nici pentru satisfacția sexuală, nici pentru dorința sexuală. Studiul nu a găsit dovezi că doi parteneri foarte empatici îmbunătățeau satisfacția sexuală dincolo de contribuția individuală a fiecărei persoane, sau că un nivel ridicat de empatie al unui partener compensa nivelul scăzut de empatie al celuilalt. Autorii propun două posibile explicații pentru acest model: abilitățile empatica ale partenerilor pot simpl contribui la viața lor sexuală în paralel, ca forțe independente. Alternativ, o interacțiune comună între empatia partenerilor poate apărea doar în momente specifice, cum ar fi rezolvarea unui dezacord sau oferirea de sprijin emoțional, aspecte pe care chestionarele generale despre obiceiuile generale pot să nu le capteze.
În interpretarea autorilor a principalelor descoperiri, captarea emoțiilor partenerului poate ajuta indivizii să abordeze întâlnirile sexuale cu o sensibilitate mai mare față de preferințele și stările emoționale ale partenerului, favorizând un climat de validare și confort reciproc care poate beneficia satisfacția sexuală a ambelor persoane. În ceea ce privește dorința sexuală, cercetătorii sugerează că practicare empatiei poate ajuta o persoană să se simtă mai aproape și mai sigură emoțional cu partenerul său, ceea ce poate încuraja propria sa interes față de sex.
Maindron a observat: „O descoperire care a ieșit în evidență a fost că empatia unei persoane a fost asociată cu satisfacția sexuală a ambilor parteneri, dar doar cu propria sa dorință sexuală.” Ea a propus că a avea un partener empatic poate contribui la satisfacția sexuală făcându-ne să ne simțim mai înțeleși, sprijiniți și mai confortabili în exprimarea nevoilor și preferințelor noastre, favorizând în ultimă instanță experiențe sexuale mai pozitive. Cu toate acestea, a te simți înțeles și a avea un partener atent nu se traduce neapărat într-o dorință sexuală mai mare. A adăugat: „Dorința este, de asemenea, modelată de factori personali și situaționali, cum ar fi stresul, bunăstarea emoțională sau nivelul de implicare fizică și emoțională al cuiva în momentul respectiv.” Acest lucru poate ajuta la explicarea de ce satisfacția sexuală pare legată mai strâns de modul în care partenerii interacționează între ei, în timp ce dorința sexuală poate fi mai puțin asociată direct cu empatia partenerului. Deși nu au examinat direct aceste mecanisme, rezultatele subliniază cum empatia poate juca roluri diferite în satisfacția sexuală și dorință.
Aceste rezultate sunt în linie cu un studiu longitudinal anterior al cuplurilor, care a examinat motivația de a fi receptiv la nevoile sexuale ale partenerului, mai degrabă decât la empatia dyadică generală. Lucrarea anterioară a găsit, de asemenea, că a fi motivat să satisfacă nevoile sexuale ale partenerului a fost asociat cu o dorință sexuală mai mare și o satisfacție crescută, în timp ce sacrificarea propriilor nevoi pentru a face acest lucru a fost legată de scăderi pentru ambii parteneri în timp.
Așa cum este cazul tuturor cercetărilor, există unele rezerve de luat în considerare atunci când interpretez aceste rezultate. Deoarece chestionarul a surprins cuplurile într-un singur punct temporal, nu poate stabili dacă empatia dyadică duce la rezultate sexuale mai bune sau dacă a avea o viață sexuală împlinită și dorită face adulții tineri să se simtă mai calzi și mai empatici față de partenerii lor. În plus, participanții și-au evaluat propria empatie în loc să raporteze cât de empatic simțeau că este partenerul lor, iar percepția oamenilor asupra înțelegerii proprii nu corespunde întotdeauna ceea ce experimentează de fapt partenerul. Studiul nu a măsurat, de asemenea, empatia generală față de persoanele din afara relației, lăsând deschisă întrebarea dacă legăturile observate reflectă empatia specifică partenerului sau o personalitate empatică mai largă, iar fiabilitatea scăzută a întrebărilor privind îngrijorarea empatica a împiedicat echipa să testeze cum simpatia emoțională pură se relaționează cu dorința sexuală. În sfârșit, doar 15 participanți s-au identificat cu o identitate de gen în afcea a bărbatului sau a femeii, ceea ce constituia un grup prea mic pentru a trage concluzii despre indivizii cu diveritate de gen. Autorii notează că viitoarele studii care utilizează jurnale zilnice sau monitorizare pe termen lung, împreună cu măsurători de empatie evaluate de partener, ar putea ajuta la determinarea modului în care momentele zilnice de înțelegere modelează viețile sexuale ale cuplurilor în timp.
Studiul, „Interacțiunea Abilităților Empatica Dyadice ale Partenerilor și Asocierile Lor cu Satisfacția Sexuală și Dorința la Cuplurile de Adulți Tineri,” a fost autorizat de Emmanuelle Maindron, Marianne Emond, Brenda Ramos, Katherine Péloquin și Marie-Ève Daspe.