În timp ce liderii mondiali se reunesc la Antalya pentru Conferința ONU privind Schimbările Climatice COP31, UN Women a publicat o fișă factuală sumară care detaliază impactul disproporționat al schimbărilor climatice asupra femeilor și fetelor. Raportul evidențiază faptul că 1,5 miliarde de femei și fete din întreaga lume trăiesc în zone critice climaterice, caracterizate printr-o expunere ridicată la pericole climatice, locuri de muncă nesigure și inegalitate de gen radicală. Pe baza datelor din 24 de țări, fișa factuală indică faptul că o creștere de 1°C a temperaturii medii duce la pierderea unei veniturilor totale de 34% mai mari pentru femei decât pentru bărbați. Această disparitate economică se datorează capacității limitate a femeilor de a trece la activități non-agricole sau de a migra în cazul eșecului recoltelor agricole.
Fișa factuală, intitulată „Egalitatea de Gen în Era Crizei Climatice”, subliniază ulterior că schimbările climatice agravează responsabilitățile de îngrijire nerebirutate. Femeile sunt colectoarele principale de apă în două treimi dintre cele 1,8 miliarde de gospodării fără apă curentă. Într-un scenariu de emisii ridicate, timpul petrecut pentru adunarea apei ar putea crește cu până la 30% până în 2050. În plus, dezastrele induse de clima – precum secetele, inundațiile, incendiile de pădure și ciclonii – impun o îngrijire sporită a membrilor familiei. UN Women avertizează că, pe traiectoria actuală, încălzirea globală va atinge cel puțin 1,8°C, cauzând daune ireversibile și îndeamnă liderii COP31 să plaseze egalitatea de gen în centrul acțiunii climatice.
Deși 73% dintre țări recunosc riscurile climatice care vizează femeile, mai puțin de unul din trei le abordează într-o manieră cuprinzătoare. Raportul notează că femeile dețin doar 12% din portofoliile energetice globale și se confruntă cu hărțuire sau chiar moarte ca apărători ai mediului. Din punct de vedere financiar, țările în dezvoltare primesc mai puțin de un sfert din finanțarea climatică necesară, cu doar 4% din asistența oficială pentru dezvoltare axată pe climat care prioritizează egalitatea de gen. Cu toate acestea, fișa factuală sugerează că investițiile țintite ar putea permite femeilor să obțină până la 66% din noile locuri de muncă verzi, potențial creând 68 de milioane de locuri de muncă suplimentare până în 2035.
Într-o examinare paralelă a inegalității de gen, economista americană Dr. Corinne Low explorează modul în care femeiele pot naviga barierele invizibile către succes prin planificare strategică a vieții. Într-un recent interviu, Low a discutat despre „Gapul de Fericire de Gen”, notând că, în ciuda progreselor societale, femeile au devenit mai puțin fericite, în timp ce bărbații au devenit mai fericiți în ultimele două decenii. Ea atribuie acest lucru faptului că femeile își mențin roluri profesionale similare cu cele ale bărbaților, în timp ce poartă sarcina principală a responsabilităților domestice de acasă. Chiar și atunci când femeile sunt principalii câștigători, ele gestionează adesea cea mai mare parte a muncii casnice, rezultând într-un timp de libertate semnificativ mai redus.
Low susține considerarea timpului ca pe un activ valoros, care poate fi convertit fie în bani, fie în fericire. Ea recomandă investirea masivă în fazele critice ale carierei, cum ar fi redactarea tezei de doctorat, externalizând sarcini precum curățenia, grădinăritul sau îngrijirea copiilor. Acest abordare permite femeilor să cumpere timp pentru împlinire sau eficiență, chiar dacă necesită un sacrificiu financiar în perioadele de sarcină de lucru intensă. Low critică tendința societală de a valoriza sarcinile codificate masculin peste cele codificate feminin, argumentând că externalizarea sarcinilor domestice nu ar trebui privită ca o nepăsare financiară, ci ca o investiție strategică în carieră.
Abordând îngrijorările legate de fezabilitatea financiară, Low sugerează reaprecierea motivului pentru care anumite sarcini sunt considerate esențiale pentru externalizare în timp ce altele nu. Ea subliniază că societatea acordă o valoare mai mare activităților conotate masculin, ducând la externalizarea întreținerii mașinii, spre exemplu, în timp ce gătitul sau curățenia sunt văzute ca abilități pe care femeile ar trebui să le realizeze singure. Pentru a aborda inegalitatea, ea propune celebrarea muncii împărtășite în gospodărie, cum ar fi organizarea de petreceri „Eu îți curăț casa”, unde prietenele își curăță reciproc casele împreună, transformând o sarcină plictisitoare într-o distracție socială.
Low recomandă de asemenea tratarea parteneriatelor romantice cu aceeași rigoare strategică ca în colaborările de afaceri. Ea se întreabă dacă partenerii contribuie echitabil la gospodărie și sugerează punerea unor întrebări potențialelor parteneri precum „Cine își spală lenjeria?” sau „Ce gătești la cină?”, în loc să se concentreze exclusiv pe trăsăturile de personalitate. Inspirându-se din propria experiență ca mamă singură, a observat că divizarea clară a muncii poate reduce povara domestică, argumentând că acceptarea contributiilor inegale în relații este adesea inutilă atunci când aceasta este tratată ca un parteneriat care necesită input reciproc.
În cartea sa „Femonomics”, Low recunoaște că femeile nu pot „avea totul” în sensul tradițional din cauza schemelor mentale încâlcate, remarcabile anii 1970. O îndeamnă pe femei să înceteze să se compare cu colegii al căror soți gestionează afacerile domestice sau cu personajele de pe rețelele de socializare care realizează gospodării idealizate. În schimb, Low încurajează acceptarea unei vieți care include atât cariera, cât și familia, care implică inevitabil haos și imperfeciune. Gândind pe termen lung și acționând strategic, femeile pot atinge împlinirea în ciuda acestor constrângeri inerente.