Oamenii de știință au analizat 131 de cranii de pisici mumificate acum peste două milenii, descoperind că numeroase animale suferiseră de boli, răni și afecțiuni dentare înainte de moarte. Studiul, publicat în Journal of Archaeological Science, oferă noi perspective asupra modului în care erau crescute pisicile destinate ritualurilor religioase din Egiptul antic Phys.org.
Rămășițele analizate se aflau în colecțiile Muzeului de Istorie Naturală din Viena, unde ajunseseră în secolul al XIX-lea. Prin consultarea corespondenței vechi a muzeului, cercetătorii au stabilit că craniile proveneau din zona Beni Hassan, un centru funerar important din Valea Nilului, reprezentând cea mai mare colecție muzeală documentată de acest tip.
Rezultatele analizei au arătat că 81 de animale (62% din total) prezentau modificări asociate bolilor sau traumatismele. Bea De Cupere, cercetătoare la Institutul Regal Belgian de Științe Naturale, a explicat că proporția ridicată de răni și semne de boală sugerează că pisicile trăiau în condiții precare. Printre problemele identificate s-au numărat dinți lipsă, afecțiuni gingivale, infecții osoase și urme de mușcături, probabil provocate de alte feline.
Specialiștii au descoperit, de asemenea, leziuni compatibile cu lovituri aplicate cu obiecte contondente sau tăieturi produse de instrumente ascuțite. Wim Van Neer, unul dintre autorii studiului, consideră că unele pisici ar fi putut scăpa în timpul tentativelor de capturare sau ucidere pentru mumificare, în timp ce alte răni ar fi putut apărea în încercările oamenilor de a controla animalele în timpul luptelor. Faptul că unele cranii prezintă semne de vindecare indică faptul că animalele au supraviețuit anumitor traumatisme.
Datele sugerează că animalele destinate ofrandelor nu au beneficiat de îngrijiri adecvate și au fost probabil ținute în spații aglomerate, ceea ce a favorizat stresul, conflictele și propagarea bolilor. Colecția a inclus și șapte pisici de junglă, specii sălbătice capturate din natură la vârste mici și ținute împreună cu cele domestice, ceea ce demonstrează că ritualurile de mumificare nu se limitau exclusiv la felinele domestice.
În societatea egipteană, pisicile aveau o semnificație religioasă profundă, fiind asociate cu zeița Bastet, iar mumiile lor erau oferite divinităților în sanctuare și necropole. Datarea cu radiocarbon a indicat că opt dintre cele nouă cranii analizate au aparținut unor animale care au murit între aproximativ 380 și 40 î.Hr., în timp ce un exemplar provenea din A Treia Perioadă Intermediară a Egiptului.
Deși studiul nu permite reconstituirea completă a vieții acestor animale — rămânând necunoscute dimensiunile spațiilor de detenție sau dacă puteau circula liber — acesta evidențiază o latură crudă a ritualurilor religioase. Animalele venerate ca sacre puteau trece prin suferințe considerabile înainte de a deveni ofrande pentru zei.