Andreas Schleicher, directorul pentru Educație și Competențe al OECD și unul dintre principalii arhitecți ai testului PISA, avertizează ca elevii să nu mai fie transformați în „cobai pentru experimente tehnologice”. Într-un editorial publicat de The Economist, acesta subliniază faptul că numeroase tehnologii sunt introduse în milioane de clase fără dovezi solide privind impactul lor, riscând sacrificarea proceselor cognitive esențiale pentru învățare.
Obiectivul formării profesorilor ar trebui să fie alfabetizarea AI pedagogică, nu cea tehnică. Un profesor trebuie să stăpânească o metodă replicabilă pentru a decide când AI stimulează învățarea și când o scurtează periculos, cunoscând obiectivele pedagogice și identificând ce procese cognitive trebuie să rămână exercițiu propriu al elevului, fără a fi delegate mașinii. În acest sens, UNESCO adoptă o direcție similară, iar cercetările recente indică o tranziție de la simpla utilizare a instrumentelor GenAI către evaluarea efectelor lor pedagogice.
Schleicher argumentează că învățarea presupune un „cognitive struggle” — etape de efort în care copilul se luptă cu o problemă, greșește și își schimbă strategia, proces care este esențial pentru succes, așa cum au demonstrat Coreea de Sud, Estonia, China sau Singapore. Inteligența artificială poate fi nocivă dacă este utilizată pentru a elimina această etapă de efort (citire, formulare, comparare), devenind un substitut al gândirii în loc de un stimulent. În acest context, PISA indică faptul că utilizarea moderată a dispozitivelor digitale pentru învățare este asociată cu rezultate mai bune, în timp ce folosirea lor pentru divertisment în timpul programului școlar este legată de distragerea atenției și performanțe mai slabe.
Datele PISA relevă o scădere constantă a competențelor esențiale (înțelegere profundă, gândire critică, rezolvare de probleme) în majoritatea țărilor între 2018 și 2025, tendința accelerând din 2022. Performanța la citire a scăzut în trei sferturi dintre țările participante; România, de exemplu, a pierdut 16 puncte la citire doar în ultimul ciclu. Interesant este că declinul a fost mai accentuat în rândul elevilor din familii înstărite, iar investițiile financiare masive nu garantează scoruri superioare, Luxemburgul având scoruri la științe sub cele din Irlanda, Franța sau Italia, în ciuda unor cheltuieli per elev mult mai mari.
Implementarea tehnologiei în școli necesită guvernanță și o succesiune logică: pilotare, evaluare, stabilirea unor reguli clare, ajustare și, abia apoi, scalare. Pentru copiii mici, AI nu trebuie tratat ca un oracol, fiind necesare filtre solide împotriva manipulării emoționale și limite clare pentru instrumentele care se prezintă drept substitute ale interacțiunii umane. Pentru elevii mai mari, miza este discernământul: capacitatea de a detecta erori și biasuri, de a compara surse și de a cere dovezi.
În România, provocarea este dublă: recuperarea competențelor fundamentale și pregătirea copiilor pentru o economie hipertehnologizată. Organizații precum Finnish Teacher Training Centre susțin această tranziție prin formarea profesorilor și utilizarea unor platforme bazate pe cercetare academică, precum Eduten, dezvoltată la Universitatea din Turku.
Miza acestor decizii are și dimensiuni economice majore. Cercetători de la Stanford au estimat că, dacă tinerii americani de 15 ani ar atinge nivelul de bază 2 la PISA, impactul asupra economiei SUA ar putea depăși 40 de trilioane de dolari. Pentru România, un studiu din 2020 realizat de Eric Hanushek (Stanford University) și Ludger Woessmann (University of Munich și ifo Institute) estimează că aducerea tuturor elevilor la nivelul 2 PISA la matematică și științe până în 2035 ar genera câștiguri cumulate de PIB cu o valoare actualizată de aproximativ 1.910 miliarde de euro PPP până în anul 2100, reprezentând 381% din PIB-ul României din 2020.