Isa și Sheherazad, gemeni de 12 ani din orașul indian Kolkata, nu au călcat niciodată într-o școală convențională. Părinții lor, Iftekhar și Shaheera, au ales să renunțe la sistemul educațional tradițional pentru a evita „cursa nebună” a performanței, construind în schimb un proces de învățare bazat pe călătorii, conversații, cărți, experiențe cotidiene și sprijinul unor meditatori.
Această abordare, cunoscută sub numele de unschooling, nu presupune simplul fapt de a ține copilul acasă, ci este o metodă în care educația este ghidată de interesele și curiozitatea naturală a copilului, nu de o programă fixă sau un orar. Termenul a fost lansat în anii '70 de educatorul american John Holt. Spre deosebire de homeschooling (școala acasă), care poate urma în continuare un curriculum planificat și obiective academice stricte, unschooling-ul este mult mai puțin structurat. Totuși, părinții susțin că disciplina și îndrumarea activă rămân esențiale.
În cazul gemenilor, procesul de învățare include studierea matematicii, a științelor, a istoriei și a limbilor străine, utilizând resurse online și meditatori. Cei doi au învățat gramatica limbilor engleză și bengali și vorbesc marwari, o limbă din nordul Indiei. Scopul părinților este ca copiii să exploreze viața și să își descopere propriile pasiuni înainte de a-și alege singuri drumul profesional.
Deși oferă libertate de explorare, unschooling-ul impune o responsabilitate considerabilă părinților, necesitând timp, răbdare și resurse. Unele familii au recunoscut că experiența este extrem de solicitantă, în special în cazul părinților singuri. Din punct de vedere formal, în India, elevii pot obține certificări recunoscute prin Institutul Național de Școlarizare Deschisă (NIOS), în timp ce anumite instituții internaționale au criterii de admitere flexibile.
În România, însă, o astfel de alegere nu este legală. Legea învățământului preuniversitar 198/2023 impune prezența fizică a elevilor într-o școală acreditată, obligând părinții să asigure participarea copiilor la cursuri pe toată durata învățământului obligatoriu. Împiedicarea accesului la educație este considerată infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la trei luni la un an sau cu amendă. Un exemplu recent este cazul a doi părinți din Bihor, condamnați definitiv după ce își retrăseseră copiii pentru a-i înscrie la o școală online din Statele Unite, nerecunoscută în România. Ministerul Educației a solicitat inspectoratelor școlare să sesizeze organele de cercetare ori de câte ori părinții își retrag copiii de la școală, precizând că învățământul la domiciliu nu este recunoscut în țară.