Iluminatul de siguranță și disjunctorul din tablou: de ce o declanșare falsă te lasă fără autonomie
Luni dimineața, cineva aprinde lumina pe tot etajul și disjunctorul circuitului de iluminat sare. Lămpile de urgență se aprind, semnele EXIT trec pe acumulator, iar după un sfert de oră cineva ridică maneta din tablou și totul revine la normal.
Nimeni nu notează nimic, pentru că nu s-a întâmplat nimic. Doar că iluminatul de siguranță tocmai a consumat din autonomia pe care clădirea se bazează la o pană reală, iar acumulatorii au nevoie de o zi întreagă ca să o refacă.
Un corp de iluminat de siguranță autonom are acumulatorul în el și supraveghează circuitul de iluminat al zonei, direct sau printr-un circuit martor. Când tensiunea dispare de pe acel circuit, corpul trece singur pe acumulator.
Corpul nu deosebește o pană de curent de un disjunctor căzut în tablou. Pentru el, cele două situații sunt identice: alimentarea a dispărut, deci pornește. Un corp EXIT în regim permanent rămâne aprins, de data aceasta din baterie. O lampă de urgență în regim nepermanent se aprinde. Amândouă consumă din aceeași rezervă care ar trebui să țină 3 ore la o evacuare.
Așa ajunge o problemă din tabloul electric să fie, de fapt, o problemă a iluminatului de siguranță.
Pe un circuit de iluminat cu conductor de 1,5 mm², disjunctorul uzual este de 10 A. Curentul din funcționarea normală a corpurilor LED este mult sub această valoare, așa că pe hârtie circuitul stă bine.
Problema apare în clipa aprinderii. Sursele de alimentare ale corpurilor LED trag, pentru o fracțiune de secundă, un curent de câteva ori mai mare decât cel normal. Când zeci de corpuri se aprind deodată, vârfurile se adună.
Cât vârf tolerează disjunctorul depinde de curba lui. Curba B declanșează instantaneu la 3–5 ori curentul nominal, curba C la 5–10 ori. Un disjunctor de 10 A cu curba B poate citi aprinderea simultană ca pe un scurtcircuit și întrerupe circuitul, deși nu există nici defect, nici suprasarcină.
Pe un circuit de iluminat de 1,5 mm² cu multe corpuri LED, un disjunctor de 10 A cu curba C tolerează vârful de la aprindere mai bine decât unul cu curba B, la același amperaj. Amperajul nu se mărește, pentru că el protejează cablul.
Un sfert de oră pe acumulator nu golește bateria. Dar autonomia nominală este garantată doar cu acumulatorul complet încărcat, iar încărcarea este lentă.
După o descărcare, un corp cu acumulator Ni-Cd de 3,6 V are nevoie de 24 de ore sub tensiune ca să revină la autonomia de 3 ore. În tot acest interval, o pană reală găsește corpurile cu mai puțină rezervă decât prevede proiectul.
Dacă disjunctorul sare de două ori pe săptămână, clădirea petrece o bună parte din timp cu un iluminat de siguranță incomplet încărcat. Iar declanșările repetate nu apar în niciun registru, pentru că sunt tratate ca un deranj, nu ca un eveniment.
La punerea în funcțiune, aprinde toate corpurile de pe circuit deodată, de câteva ori la rând. Dacă disjunctorul cade exact la aprindere, cauza este vârful de curent, nu consumul.
Cere electricianului să verifice curba înainte de a schimba altceva. Trecerea de la curba B la curba C, la aceiași 10 A, se face după ce el confirmă că instalația asigură în continuare declanșarea la scurtcircuit.
Dacă nici curba C nu ține, corpurile se împart pe două circuite, fiecare cu disjunctorul lui. Vârful de la aprindere se împarte între ele, iar cablul rămâne protejat corect.
Tratează fiecare declanșare ca pe o descărcare. Notează ora și consideră autonomia completă abia după 24 de ore de alimentare neîntreruptă.
Când alegi corpurile, compară trei valori din fișa tehnică: autonomia, tipul acumulatorului și timpul de încărcare. În fișele corpurilor de iluminat de siguranță de pe eOrion, cele trei apar separat, așa că se pot pune lângă datele circuitului din tablou.
În clădirile mari, dependența de circuitele de iluminat general se elimină prin proiect. Bateriile stau într-un singur punct, iar corpurile sunt alimentate pe circuite dedicate, supravegheate permanent.
La Spitalul Județean de Urgență Baia Mare, eOrion a realizat tablourile electrice generale și de distribuție și un sistem centralizat de alimentare a iluminatului de siguranță și evacuare, cu baterii de acumulatori, comandă, supraveghere și alarmare la defectarea corpurilor. Într-o asemenea schemă, un disjunctor căzut pe iluminatul unui etaj nu mai descarcă nimic.
Pentru birouri, magazine sau clinici mici, corpurile autonome rămân soluția curentă. Tocmai de aceea disjunctorul circuitului pe care îl supraveghează contează atât de mult.
Nu o anulează, dar o reduce. Autonomia completă revine după timpul de încărcare al acumulatorului, de 24 de ore la corpurile cu Ni-Cd de 3,6 V.
Protecția la suprasarcină este aceeași. Diferă pragul de declanșare instantanee, iar electricianul autorizat verifică dacă instalația îl atinge la scurtcircuit.
Schema de alimentare se stabilește prin proiect, în cadrul dat de I7/2011 și SR EN 1838, iar alegerea curbei aparține electricianului autorizat. Criteriul de reținut este unul singur: disjunctorul circuitului de iluminat și iluminatul de siguranță se verifică împreună. Dacă aprinderea simultană nu face disjunctorul să cadă, autonomia de 3 ore rămâne disponibilă pentru pana reală.