Expertul în strategie Rareș Manolescu subliniază că acordarea unei importanțe excesive notelor în defavoarea procesului de asimilare a cunoștințelor distruge curiositatea naturală a tinerilor. Când întrebarea principală la revenirea acasă este „Cât ai luat?”, elevii încep să vadă studiul doar ca pe o datorie de a nu provoca dezamăgiri părinților, transformând uneori educația într-un eveniment traumatic în detrimentul satisfacției intelectuale.
Basându-se pe Teoria Autodeterminării în activitatea sa de mentoring pentru lideri, Manolescu susține că mecanismul actual de notare instalează ierarhii în sală și generează stres familial, alimentând sentimentul de a nu fi „suficient de bun”. Propunerea sa vizează includerea unei faze de internalizare, unde dascălii să poarte dialoguri cu elevii privind sensul notelor, emoțiile asociate și modalitățile de îmbunătățire, astfel încât tinerele minți să devină actori principali în parcursul lor academic.
Clima din instituție și abordarea managerială a directorilor sunt identificate drept elemente decisive. O atmosferă dominată de frică, impusă de către conducere sau un educator nemulțumit, se transferă automat asupra elevilor, subminând încrederea. Specialistul reamintește că misiunea unui director depășește administrarea bugetară, implicând elaborarea unui plan strategic care să promoveze independența didactică, un factor care se va răsfrân pozitiv asupra interacțiunii cu elevii.
Pentru a cultivă motivația intrinsecă, Manolescu preconizează un stil pedagogic axat pe facilitare, respect și conversație, oferind adolescenților spațiu de manevră delimitat de reguli precise și conexiuni clare între disciplinele școlare și aplicațiile practice din viață. Totodată, accentuează valoarea jocului ca motor intern și citează ca model favorabil experiența Coreei de Sud, unde generalizarea metodelor facilitative la nivel național a condus la performanțe remarcabile.
Trasformarea mentalității în domeniul educației cere, conform lui Manolescu, o voință politică fermă și proiecte durabile, nu doar eforturi sporadice. Dintre timp, familiile sunt încurajate să își reformeze discuțiile de la masa familiei, înlocuind obsesia pentru note cu interes real față de pasiunile, obstacolele și revelațiile copiilor, astfel încât entuziasmul pentru învățare să rămână intact.