Experții în educație și psihologie avertizează că tendința părinților moderni de a interveni excesiv în activitățile zilnice ale copiilor — de la legatul șirelor până la rezolvarea conflictelor cu colegii — îi poate priva pe aceștia de încrederea în sine, răbdare și abilitățile esențiale de rezolvare a problemelor.
Acest fenomen este asociat cu așa-numiți „părinți plugul de zăpadă” (snowplough parents), care tind să elimine orice obstacol din calea copiilor pentru a asigura performanțe ridicate. Dr. Debmita Dutta, coach de parenting bazat pe neuroștiințe, explică faptul că această abordare este adesea motivată de dorința părinților de a atinge cele „3P”: productivitate, performanță și perfecțiune. În încercarea de a obține rezultate rapide și corecte, adulții ignoră ritmul natural, mai lent și imperfect, al copilului.
Impactul acestui stil de parenting este deja vizibil în rândul generațiilor Z și Alpha. Educatorii menționează apariția unei „generații Velcro”, caracterizată prin lipsa unor abilități practice elementare, precum citirea ceasului analogic, numărarea banilor fizici sau legatul șirelor. Dr. Dutta subliniază că absența „dificultății dorite” împiedică dezvoltarea flexibilității cognitive, a persistenței și a toleranței la frustrare.
Angela Duckworth, fondatoarea Character Lab, susține că determinarea (grit) se instalează prin încurajarea copiilor de a nu renunța. În același sens, Dr. Dana Suskind, profesor de pediatrie, afirmă că intervenția imediată a părinților privește copiii de oportunitățile de a exersa abilități critice, cum ar fi pauza înainte de a acționa, amintirea soluțiilor care au funcționat anterior sau testarea unor metode noi.
Pentru a contracara acest trend, specialiștii propun regula de aur: „Nu face pentru un copil ceea ce acesta poate face singur”. Ritika Subhash, coach de parenting, recomandă părinților să accepte imperfecțiunile și să prioritizeze obiectivele pe termen lung — formarea unui adult responsabil și autonom — în detrimentul celor pe termen scurt, cum ar fi o ordine perfectă sau un proiect școlar fără erori.
Dr. Dutta insistă asupra conceptului de „mijloc haotic” (messy middle), argumentând că greșelile nu sunt întreruperi ale învățării, ci momente în care creierul este optim pregătit să învețe. Atunci când un copil eșuează sau face o greșeală, creierul analizează eroarea pentru a evita repetarea ei, proces esențial pentru dezvoltarea capacității de adaptare și a competenței.