Misiunea Artemis II a NASA a provocat perturbații majore în ionosfera Pământului, conform unui studiu prepublicat care analizează lansarea din aprilie. Cercetătorii au identificat două regiuni alungite cu o densitate redusă a electronilor, care s-au întins aproximativ 5.000 de kilometri de la est la vest peste America de Nord. Aceste structuri, descrise în raportul Space.com ca asemeni „dârurilor de fum gigantice”, reprezintă modificări temporare ale atmosferei superioare încărcate electric, nu deschideri permanente.
Echipa de cercetători de la Universitatea Națională Cheng Kung din Taiwan a reconstituit aceste perturbații utilizând observații GPS terestre. Studiul identifică trei evenimente separate legate de misiune care ar putea afecta tehnologiile care depind de poziționare precisă: trecerea etapei principale a rachetei Space Launch System, o manevră de amplificare a apogeuului care a ajustat orbita navei spațiale și manevra de injecție translunară care a îndreptat nava către Lună.
Ionosfera conține electroni liberi și particule încărcate electric care influențează semnalele radio transmise prin ea. Deoarece receptorii GPS își calculează poziția pe baza semnalelor sateliților, modificările pe traseul acestor semnale pot introduce erori de poziționare. Echipa a utilizat măsurători de la receptoare terestre fixe pentru a monitoriza schimbările conținutului total de electroni în timpul misiunii.
Dezechilibrele ionosferice pot degrada temporar acuratețea poziționării, deși implicațiile practice nu au fost încă studiate în detaliu. Coautorul studiului, profesorul Charles Lin de la Universitatea Națională Cheng Kung, a declarat pentru Space.com că o eroare de poziționare de câteva metri este suficientă pentru a determina o mașină autonomă să schimbe banda de rulare, având un impact puternic nu doar asupra vehiculelor autodeschisante, ci și asupra poziționării dronelor. Aceste comentarii descriu consecințe posibile ale erorilor de poziționare, nu incidente documentate cauzate direct de Artemis II.
Descoperirile sugerează că arderile motoarelor efectuate după lansare merită o atenție deosebită atunci se evaluează efectele atmosferei ale rachetelor. Cercetătorii au scris că „aceste descoperiri dovedesc arderile manevrelor orbitale efectuate în interiorul ionosferei ca o sursă distinctă și repetabilă de timp spatial antropic”, dincolo de perturbațiile bine stabilite ale etapelor de lansare. Timpul spatial antropic se referă la perturbații cauzate de om în mediul spațial de lângă Pământ.
Echipa a solicitat studii suplimentare privind efectele asupra navigației prin satelit și a comunicațiilor de înaltă frecvență, inclusiv modului în care se dezvoltă perturbațiile și cât de mult durează efectele acestora. Lucrarea este disponibilă sub formă de preprint, asociată cu o submitere către Geophysical Research Letters, ceea ce înseamnă că ar trebui distinsă de o publicație științifică verificată de experți.