Aproximativ 60 de veterani ai Razboiului Coreean, alaturi de insotitorii lor, au vizitat recent Sudul Coreei in cadrul unui program organizat de Ministerul Patriotilor si al Veteranilor (KMPVA). Calatoria, acoperita integral de statul sud-coreean, are loc de patru-cinci ori pe an, fiind un gest de recunostinta pentru serviciul prestat de soldatii straini in razboiul care a cuprins peninsula intre 1950 si 1953. Patrick Finn, un vetera de 95 de ani, este unul dintre participantii care a povestit amintirile razboiului pentru prima data dupa decenii.
Finn, care a luptat intr-una dintre cele mai sangeroze bătălii ale conflictului, isi aminteste de Edmund Hubert Reilly, un marinar din Iowa care i-a salvat viata de doua ori la Rezervorul Chosin, in toamna anului 1950. Reilly l-a indemnat sa sape un transee mai profunda in pamantul inghetat, protejandu-l de un lovitura de mortier, si apoi i-a impuscat un soldat chinez care era gata sa-l ucida, cand arma lui Finn se incetinise din cauza inghetului. Reilly a fost ucis cateva zile mai tarziu, la 3 decembrie.
In timpul clocului din septembrie la Seoul, Finn l-a ascultat pe Sohn Yang-young, unul dintre «copiii kimchi», născuti pe vasul de marfa SS Meredith Victory, in timpul evacuarii refugiatilor nord-coreeni dupa batalia de la Rezervorul Chosin. «Asa cred că fara marele curaj si devotament al veteranilor Comenzii Națiunilor Unite si al comandantului, nu as fi putut veni pe aceasta lume», a spus Sohn. La o alta banchet, un barbat corean, al carui bunic traiase langa câmpul de lupta, i-a spus lui Finn ca americanii ii salvaseră viața bunicului sau. «Știți, mi-ați dat viața... Nu as fi aici dacă nu ar fi fost pentru marinari», i-a povestit Finn omul.
Si Elmore Brown, de 95 de ani, este printre veteranii care nu mai fusese niciodată în Coreea. In timpul conflictului, el era un sergent care a condus o echipa de sase oameni in luptele T-Bone din 1952-1953. Brown povesteste ca o singură aruncare de monedă de 25 de cenți i-a salovat viată, determinând echipa sa mergă spre un punct de observatie în loc de un panou de comanda, pe care l-a luat in primire mai tarzie focul inamic. In aceeasi intamplare, echipa lui Brown a gasit un cuib cu doi pui de corb in copaci căzuți și i-a dus la tabără. Corbii au trait în corturile militare timp de trei-patrú luni, ajungând să ii trezeasca dimineata la cinci pentru hrană.
John Foley, veteran de 93 de ani, se întoarce în Coreea cu misiunea de a nu-l uita pe prietenul sau, Duane Dewey, care a murit în 2021. Dewey a fost grav rănit pe 16 aprilie 1952, aruncându-se asupra unei grenazi pentru a proteja un marinist al marinei americane. In acelasi timp, prietenul sau nu a vazut din nou si a purtat mereu cu sine o fotografie cu el. La un moment dat, el avea în telefoane o poză cu un articol de presă din 1953, in care președintele Dwight D. Eisenhower îi confera lui Dewey cea mai înaltă distincție militară a SUA, Medal of Honor.
Programul KMPVA nu se limitează la veteranii din Razboiul Coreean, ci include si cei care au servit ulterior, potrivit lui Raul Guerrero, un veteran al armatei americane care a fost in Coreea în 1968. El a spus că la Halloween 1967 a mers la un centru de recrutare din El Paso, Texas, cu un prieten, dar s-a indreptat fortuit către o autocar cu conscripți și i-a fost luată cu ei pentru instruire în Coreea. Acolo, el si americanii au fost bineveniti si primiti in casele localnicilor, în timp ce tara era in primele etape de modernizare post-război.
La întoarcerea în septembrie, Guerrero a fost întâmpinat cu un semn mare la Aeroportul Incheon: «Bine ati venit veteranilor!». «Am pierdut controlul. Primirea a fost atât de copleșitoare, chiar am început sa plâng», a spus Guerrero. In urma programului din Seul, Elmore Brown si nepotul sau au mers la Busan, localitatea in care a ajuns pentru prima dată acum 74 de ani. Mașinisti locali si familii de bucătari le-au oferit mâncare gratis si le-au facut o vizita exceptionala. «Dupa ce am văzut cât de bine si-a revenit Corea dupa razboi, Elmore a repetat de multe ori că serviciul său a meritat, și că decesele tragice au meritat, deoarece au ridicat poporul corean la ceea ce este astăzi», a scris nepotul sau.