Datele statistice, atît globale cît și locale, indică o scădere semnificativă a ratelor de supraviețuire și succes ale afacerilor familiale în treceerea de la o generație la alta. În medie, doar 30% dintre aceste afaceri reușesc să mențină performanțele la nivelul celei de-a doua generații. Această realitate complexă a motivat expertul Aliz Koșa să investigheze cauzele acestui fenomen, evidențiind provocările legate de dimensiunile emoționale, calitatea relațiilor interpersonale, moștenirea traumatismelor anterioare și ranile emoționale care nu pot fi vindecate prin instrumente formale, precum Constituția Familiei.
Având peste 45 de ani de experiență în business și un portofoliu de peste 150 de proiecte realizate, din care 85% reprezentând afaceri de familie, Aliz Koșa identifică principales obstacole care împiedică transferul generațional. Cea mai frecventă problemă constă în incapacitatea de a separa clar discuțiile axate pe business de cele personale, de familie. Conflictul, generat în sala de ședințe, este adesea prelungit la masa duminicală sau în perioadele de vacanță, iar vechile traumatisme infantile sau disputele domestice reapar exploziv în procesul decizional al firmei.
Un alt element critic este rivalitatea nesoluționată dintre frați. Frățeleii care cooperează în același context de muncă pot intra inconștient într-o competiție pentru validarea și afecțiunea tatălui sau mamei fondatoare, transformând afacerea într-un teren al luptelor pentru putere. De asemenea, barierile emoționale acumulate în trecut – incluzând rivalitatea fraternală, frustrările, resentimentele și nevoia de validare – blochează luarea deciziilor de business, care ar trebui să fie strict raționale și obiective.
Un obstacol primordial este identificarea totală a fondatorului sau a acționarilor cu afacerea respectivă. Liderul asimilează compania cu propria sa identitate, numind-o adesea „copilul meu”, „viața mea” sau „sufletul meu”. Ideea retragerii, pensionării sau predării conducterii este interpretată inconștient drept o pierdere a sensului existenței sau ca un confrontation cu propria bătrânețe. Apare astfel sindromul „Nimeni nu e destul de bun”, caracterizat prin critica constantă a potențialului succesor și convingerea că nimeni nu poate conduce businessul cu aceeași eficiență.
În plus, este prezentă teama de a deveni irrelevant, convingerea profundă că, după ieșirea din activitatea curentă, liderul își va pierde autoritatea și respectul atât în cercul familial, cât și în comunitatea profesională. Conform argumentelor lui Aliz Koșa, remedierea acestor probleme nu provine niciodată din soluții externe, ci necesită schimbări interne, atât la nivel uman, cît și organizațional. Strategiile de tip „copy-paste” nu oferă rezultate durabile; este esențială o diagnosticare precisă și dezvoltarea unei strategii personalizate, bazate atât pe ADN-ul specific al companiei, cât și al antreprenorului. Fiecare afacerere prezintă o situație unică, necesitând abordări la fel de diverse pe numărul afacerilor existente.